Deţinătorul premiului Nobel pentru economie, profesorul Joseph Stiglitz, a declarat în cadrul unei reuniuni ce a avut loc la Paris, că liderii lumii ar trebui să nu mai aibă obsesia monitorizării Produsului Intern Brut, pentru a lua măsuri anticriză în funcţie de acest indicator.

„Sunt atât de multe lucruri care ţin de bunăstarea unui om şi care nu sunt incluse în PIB”, a spus Stiglitz, citat de Bloomberg.

Acesta a insistat pe faptul că dacă o ţară are Produsul Intern Brut în creştere nu înseamnă în mod automat că locuitorii acelei ţări au un nivel de trai ridicat.

„Ceea ce măsurăm ne influenţează în ceea ce facem”, a afirmat Stiglitz, citat de WSJ, adăugând că „dacă făcem măsurători nepotrivite, facem lucruri nepotrivite”.

Indicatorul „joie de vivre”

În cadrul dezbaterilor ce au avut loc la Paris, preşedintele francez Nicolas Sarkozy a propus un nou indicator care să măsoare prosperitatea, indicator care include o serie de factori precum timpul petrecut în vacanţă, sănătatea sau relaţiile din familie.

Sarkozy nu este singurul om politic care consideră că PIB-ul nu este cel mai potrivit indicator pentru stabilirea nivelului de trai şi a calităţii vieţii. În 1968, Robert Kennedy observa faptul că în PIB sunt intră şi valori precum armamentul nuclear. De atunci, mulţi economişti au fost de acord că PIB-ul nu este adecvat pentru măsurarea creşterii, dar nimeni nu a venit cu o alternativă viabilă.

Sarkozy, capitalismul şi indexul fericirii brute

Preşedintele francez a insistat asupra faptului că este nevoie de o refacere a capitalismului, în care liniile fundamentale să fie într-o direcţie mult mai „morală”.

„În toată lumea, oamenii sunt convinşi că îi minţim şi că toate cifrele sunt false sau, şi mai rău, falsificate. Nimic nu poate dăuna mai mult democraţiei”, a precizat preşedintele francez.

Modul în care va funcţiona noul „GDH” (gross domestic happiness, fericirea internă brută, n.r.) nu a fost foarte bine explicat de către oficialul francez, dar conform jurnaliştilor de la „The Independent”, Franţa, un stat care are o săptămână de lucru de 35 de ore şi un sistem de sănătate foarte bine pus la punct, va face un scor mult mai bun decât  şări precum Marea Britanie sau Statele Unite.