Nu suntem singurii care ne temem de legumele contaminate cu pesticide. Italienii, francezii şi vecinii maghiari spun că acest fenomen nu poate fi evitat, în nicio ţară europeană. Sute de mii de tone de pesticide sunt date în fiecare an pe legumele şi fructele produse în Europa. Unele state au redus cantitatea de chimicale, dar majoritatea folosesc mai multe pesticide de la an la an.
În Franta, importurile reprezintă 40% din piața legumelor și fructelor. Francezii cer protejarea productiei locale si se plâng că marfa adusă din Spania este mai ieftină din cauza muncii la negru de acolo. Asta i-ar putea falimenta pe fermierii din Hexagon, nevoiţi să plătească un salariu minim de 1100 de euro.
Didier Vecten, fermier: În Franța sunt norme sociale foarte stricte, cu salariul minim care trebuie plătit inclusiv muncitorilor străini care vin aici. Importurile bulversează puțin piața din Franța.
În supermarketurile franceze, doar 5% din fructe și legume sunt produse local, iar calitatea acestora, dar și a importurilor, a ajuns subiect de dezbatere.
Didier Vecten, fermier: Guvernul s-a angajat să interzică anumite substanțe foarte rapid, în timp ce soluțiile alternative nu sunt încă definitivate. În acest fel, producția pentru noi devine mai scumpă, iar fructele și legumele la fel. Aveam și un erbicid pe care îl foloseam des, care va dispărea și nu avem nimic cu care să-l înlocuim.
Christophe Carreau, medic specialist: În Franța, fiecare consumator se poate interesa de la furnizor sau prin intermediul unei aplicații puse la dispoziție de autorități, referitor la proveniența alimentelor. Riscul zero nu există! Cel mai simplu pentru a determina dacă ce mâncăm e sănătos, e să comparăm fiecare produs cumpărat în parte, de unde vine, cum a fost crescut.
Iată care sunt cantităţile de pesticide folosite în Europa, potrivit Eurostat. Cea mai mare cantitate este folosită de cei mai mari producători de fructe şi legume: Spania, Italia şi Franţa. Totuși, italienii folosesc cu 7000 de tone de chimicale mai puţin decât în 2011. Şi portughezii şi-au redus cantitatea de chimicale, aproape la jumătate faţă de acum şapte ani. Fructele şi legumele româneşti conţin 4500 de tone de ierbicide, insecticide şi produse care stimulează creşterea, spun datele Comisiei Europene, citate de digi24.ro.
Pentru mulţi italieni din Milano, preţul, şi nu chimicalele, face diferenţa între produsele locale şi cele din supermarket.
Consumator: Eu fac precum mama lui Berlusconi, așa făcea ea. La câți bani avea, întâi mergea până la capătul pieței și ținea minte toate prețurile, apoi se întorcea și cumpăra de unde era mai avantajos.
Producător: Aceleași mere pe care le vedem la 1,50€, ei le au în supermarket la 2 sau 2,50€.
Teama de legumele tratate în exces este la fel de mare şi în Italia, de aceea tot mai mulţi oameni şi le cultivă singuri, în locuri mai puţin obişnuite.
Sergiu Balaban, corespondent Digi24 Italia: La numai câțiva pași de centrul aglomerat al orașului Milano, putem găsi un astfel de loc, suntem la intrarea într-un parc de câteva hectare împărțit în două: jumătate este un parc tradițional așa cum îl știm cu toții, cu piste pentru biciclete și cu tobogane, iar cealaltă jumătate a transformată într-o grădină uriașă, unde oamenii au închiriat spații și își plantează singuri fructele și legumele.
Într-o fermă de lângă Milano, agricultorii descriu modul în care produc şi tratează legumele.
Claudia Mantegazza, producător: Sunt produse naturale, locale și le aplicăm un singur tratament, atunci când plantăm, ca să nu fie afectate de paraziți. Folosim produse pe bază de sulf, pentru că nu afectează planta. Un vârf de lingură folosim.
Şi Italia, unul dintre cei mai mari exportatori din Europa, importă fructe şi legume.
Claudia Mantegazza, producător: Cele din supermarket sunt culese devreme și se maturează în frigidere. Nu reușesc să prindă gustul specific al fructului sau al legumei pe care vrem să o mâncăm. Produsele cultivate de agricultori au alt gust comparativ cu cele cumpărate din supermarket. Procesul este mult mai urmărit într-o grădină mică în comparație cu o grădină imensă, extinsă.
În această piaţă din Budapesta, aproape toate produsele pe care le găsesc vechinii maghiari sunt din import. Pentru unii contează mai mult prima impresie decât gustul.
Petre Daea, ministrul Agriculturii: Am fost la Paris m-am dus în piaţă, am fost la Bruxelles m-am dus în piaţă, am fost la Luxemburg m am dus în piaţă, am fost la Sofia m am dus în piaţă, am fost la Varşovia m am dus în piaţă, am constatat că produsele noastre româneşti sunt cele mai bune. Şi ca preţ, şi calitate. Am spus, făcând o comparaţie, am tras de ceapă la Bruxelles ca de cureaua de la pantaloni. Nu puteam să o zdrobesc.
În Elveţia sunt 60.000 de ferme agricole dintre care 16% sunt ecologice. Specialiştii din Ţara Cantoanelor spun că, deşi avem toate atuurile pentru a face agricultură curată şi eficientă, fără muncă nu vom reuşi.
Laurent Vonwiller, consultant Asociaţia Producătorilor Bio: Natura vă avantajează, aveţi terenuri şi condiţii bune, dar cred că agricultura nu este foarte interesantă pentru voi, o situaţie care se întâmplă şi în alte ţări. Ar trebui să dezvoltaţi soluţii, probabil că deja o faceţi, pentru ca oamenii să se reîntoarcă în mediul rural. Cred că România are potenţial în agricultură, dar trebuie să munciţi la acest aspect. Vă urez succes!
România are a cincea cea mai mare suprafaţă arabilă din Uniunea Europeană, potrivit datelor Eurostat, dar producţia de fructe şi legume este cu mult în urma potenţialului nostru. Spre exemplu, Spania este cel mai important producător de fructe din Europa, cultivând o suprafaţă de aproape 5 ori mai mare decât în România. Chiar dacă Italia are teren arabil mai puţin decât țara noastra, cultivă cele mai multe legume din spaţiul comunitar, pe o suprafaţă de aproape 3 ori mai mare decât cea din România.
După Italia şi Spania, avem a treia cea mai mare suprafaţă din Europa cultivată cu roşii, dar suntem pe locul şase la producţie. De aceea, România importă 76 de mii de tone de roşii anual.
La mere suntem pe locul doi ca suprafaţă cultivată în Uniunea Europeană, dar importăm 114.000 de tone, aproape jumătate din cantitatea pe care o producem.