Cu un randament financiar de 30% pe an, investiţia în artă a fost în România - de la instalarea crizei economice - cel mai rentabil plasament. Totuşi, ca în orice domeniu unde este vorba despre profit mare şi creştere rapidă, piaţa de artă are numeroase capcane.
Ariadna Zeck este expertul casei de licitaţii AraArt. Ea vorbeşte despre colecţii, despre investiţii făcute cu discernământ, dar şi despre pericolele financiare care ameninţă aceste investiţii. Un expert al unei case de licitaţii are rolul de a verifica autenticitatea, de a estima valoarea lucrărilor, de a propune soluţiile pentru conservarea acestora şi, totodată, de a oferi servicii de consultanţă de specialitate pentru cumpărătorii de artă.
Falsurile, cea mai mare capcană
Dacă în tot secolul XIX european s-au făcut copii ale unui tablou celebru, iar un secol mai târziu copia a fost vândută drept original, în România falsificatorii acţionează mult mai difuz, încercând să picteze în maniera unui pictor important şi să îi atribuie acestuia contrafacerile. „Vorbim despre o cantitate de opere semnate Grigorescu care, dacă maestrul de la Câmpina mai trăia, tot nu putea să picteze atât de mult“, glumeşte Ariadna Zeck.
Ea menţionează că atribuirile false şi/sau falsificarea unor semnături au început încă din perioada marilor maeştri care lăsau la moarte mii de opere neterminate, acestea fiind finalizate de discipoli sau de alți artişti talentaţi, dar de mult mai mică valoare. Toate aceste lucruri sunt posibile pentru că nu există cataloage care să inventarieze clar şi univoc opera artiştilor români.
Chiar dacă s-au atins recorduri de aproape 300.000 de euro pentru un tablou şi preţul mediu al pictorilor importanţi este de câteva zeci de mii de euro, lipsa unor baze de date exhaustive face ca singura metodă de autentificare să fie analiza lucrării, a semnăturii şi documentarea personală făcută de experţi. „Suntem singurii, spune Ariadna Zeck despre AraArt, care oferim, pe lângă certificatul de autentificare, şi o fişă detaliată a lucrărilor, inspirată după modelul fişelor muzeale, care se constituie într-un soi de radiografie a lucrării.
Adriana Zeck menţionează tot ceea ce poate identifica opera de artă şi tot ce are legătură cu lucrarea: autorul, titlul lucrării, proprietarul, dimensiunile, tehnica, datarea, şcoala/atelierul, valoarea, funcţia sau dacă a fost restaurată, dacă a participat la expoziţii, dacă a fost menţionată în presă, dacă a fost împrumutată temporar, dacă a fost reînrămată“. Ea adaugă că, şi atunci când nu există menţiuni istorice ale operei, autentificarea se face pe criterii obiective. „Compoziţia şi desenul au reguli de o precizie matematică şi ele certifică o lucrare mai mult chiar decât paleta cromatică“.
Riscurile financiare
„În cazul achiziţiei unui tablou se aplică aceleaşi principii ca şi la orice altă tranzacţie. Dacă cumperi un apartament, dar dai pe el foarte mulţi bani, te întrebi dacă în străinătate nu poţi lua cu aceiaşi bani un palat sau dacă ar fi dat şi altcineva aceiaşi bani“, spune expertul casei AraArt, argumentând că preţurile din România au ajuns adesea suficient de mari pentru a permite achiziţia în străinătate a unor nume cu o notorietate şi o lichiditate superioară artiştilor români.
Lipsa de lichiditate a pieţei din România este un risc financiar pentru cumpărătorii de artă. Astfel, deşi volumul vânzărilor de artă s-a cvintruplat în ultimii ani (a crescut de la 2,8 milioane de euro la 14,5), revânzările sunt destul de rare, iar colecţionarii nu au certitudinea că pot vinde oricând, cu marcarea profitului. „Adesea, este mai important să cumperi capodopere ale unor artişti mai puţin celebri decât lucrări de valoare artistică redusă ale marilor autori care sunt scumpe şi nu mai pot creşte“, spune Ariadna Zeck un pont pentru colecţionari.
Consilierea investitorilor în artă de către experţi autorizaţi este o cale prin care cumpărătorii se pot feri de riscurile specifice pieţei de artă. Autentificarea cu ajutorul mai multor experţi conferă certitudinile necesare. Costurile evaluării variază de la 500-1.000 de euro la zero euro. „Noi oferim întotdeauna consultanţă gratuită la prima expertiză, încercând să creăm un mod de lucru prietenos cu clienţii noştri“.
Aceiaşi experţi avertizează clienţii asupra riscurilor financiare, dacă lucrările pe care vor să le cumpere sunt supraevaluate şi pot fi revândute cu greu sau dacă pot exista iteraţii juridice asupra proprietăţii operei de artă respective. Conlucrarea cu un consilier de specialitate este utilă atât în ceea ce priveşte expunerea operelor de artă, cât şi pentru buna conservare a acestora. „Microclimatul încăperii în care se expune un tablou este foarte important, adică asigurarea temperaturii optime şi a gradului de umiditate.
Primul lucru pe care trebuie să-l ştie un colecţionar este că rehidratarea tablourilor este cea mai importantă modalitate de a oferi o viaţă lungă unei picturi. Înrămarea este iarăşi foarte importantă. Am văzut lucrări distruse pentru că pictura fusese ermetic închisă cu capacul sigilat cu spumă poliuretanică; aceasta se topise şi migrase până către masa picturală“.
De la Tonitza la cei doi Picasso
Casa de licitaţii AraArt Collection s-a înfiinţat în 2010. Cele mai importante evenimente realizate au fost vânzarea desenelor Tonitza din colecţia moştenitorilor pictorului şi licitaţia caritabilă iniţiată de Fundaţia Nadia Comăneci, în care s-au vândut mici lucrări semnate de Pablo Picasso şi tablouri ale Alexandrei Nechita, supranumită „micuţa Picasso“.
Despre Ariadna Zeck
Dr. Ariadna Zeck este istoric de artă, profesor universitar. Timp de jumătate de an a funcţionat temporar ca expert consultant al casei de licitaţii Monavissa, până în vara lui 2010, an în care şi-a lansat propria casă de licitaţii, AraArt Collection. Este expert autorizat de Ministerul Culturii prin atestatul cu numărul 699 şi a răspuns de patrimoniul cultural-naţional în Ministerul Culturii sub ministeriatul lui Andrei Pleşu. A lucrat apoi ca cercetător la Muzeul Ţăranului Român şi director adjunct al Muzeului Municipiului Bucureşti, deţinând cea mai înaltă calificare ca muzeograf. A publicat în numeroase reviste culturale şi de specialitate şi a participat la proiecte de ambientare a unor reşedinţe private, sedii de bănci sau societăţi comerciale.