Tot mai mulţi manageri români demonstrează că aşa-numitul an sabatic nu este şi nu trebuie să rămână doar un vis. Mai jos, ingredientele a ceea ce poate fi aventura vieţii.
«Mi-e greu. Am o stare de oboseală atât de apăsătoare, încât mi-aş lua un an de vacanţă!». Câţi dintre noi nu au rostit măcar în gând această frază, mai ales în ultimul an, după o perioadă îndelungată în care presiunea de la serviciu, indiferent de domeniu, a crescut simţitor din cauza crizei. Vă vine sau nu să credeţi, dar cei care au trecut de la vorbă la faptă nu sunt deloc puţini. Octavian Segărceanu, unul dintre cei mai cunoscuţi publicitari, a avut curajul să renunţe la tot şi să plece un an în lumea largă. Fost director de creaţie adjunct la McCann Erickson, el a renunţat la stresul zilnic şi a decis să facă o schimbare radicală în viaţa lui.
„A fost vorba de o profundă criză existenţială. Simţeam că traversez un proces accelerat de alchimie inversă“, mărturiseşte acesta pentru Capital. Nu a plecat într-o vacanţă de relaxare, de fapt nici măcar nu a plănuit să petreacă un an pe meleaguri străine. Călătoria lui a fost iniţial de trei luni, timp dedicat participării în India la Osho International Meditation Resort.
„La finalul perioadei am simţit că încă nu mă pot întoarce, că mai am multe de explorat. Aşa că am plecat spre Nepal, unde am trăit una dintre cele mai importante experienţe ale călătoriei şi ale vieţii mele“, rememorează publicitarul. Au urmat India, Thailanda, Coreea de Sud. Toată distracţia l-a costat aproximativ 15.000 de euro, o mare parte din sumă fiind asigurată de pe urma vânzării unei maşini. Potrivit acestuia, în Asia se poate trăi bine cu 500 de euro pe lună, în condiţiile în care o noapte de cazare la o pensiune decentă costă 3-5 euro, iar mâncarea nu depăşeşte echivalentul a şapte euro pe zi. Bogdan Surdu (30 de ani), antreprenor cu afaceri în consultanţă IT, anunţă şi el că are de gând să urmeze exemplul lui Sega şi să-şi ia un an lumea-n cap. Şi-a bugetat deja 25.000 de euro pentru ceea ce ar putea fi aventura vieţii sale. „Biletele de avion pentru înconjurul lumii costă aproximativ 7.000 de euro. La această sumă se adaugă încă 2.000 de euro reprezentând vaccinuri, asigurări etc.“, explică tânărul care şi-a mai calculat o cheltuială de 30-40 de euro pe zi pentru mâncare, transport şi cazare. „Lucrez de multă vreme în IT, am propria firmă din anul 2000 şi cred că e timpul de o vacanţă. Am să fac şi altceva după ce mă întorc“, declară acesta.
Absenţa se plăteşte
Deşi visează la un concediu prelungit, cei mai mulţi dintre managerii contactaţi de Capital se tem să facă acest pas, motivând că un an de absenţă poate dăuna carierei. „În România nu sunt foarte multe cazuri de an sabatic. Din pricina costurilor sau a lipsei unui venit sigur pentru o perioadă mai lungă, doar cei din top-management şi-l pot permite“, explică pentru Capital Minola Jac, marketing manager al companiei de resurse umane Gi Group.
„Mai mult, angajatorul nu este fericit să nu-l aibă pe respectivul la muncă şi mai ales să-i păstreze jobul“, adaugă aceasta. „S-a putut observa că un antreprenor care s-a rupt un an de afacerea sa s-a întors, dar s-a apucat de altceva. Şi la angajaţi se aplică aceeaşi «regulă»: cei care pleacă un an, de obicei, nu se mai întorc la acelaşi loc de muncă“, mai explică specialistul. Potrivit Minolei Jac, în România nu există o bază legală care să prevadă o vacanţă mai lungă de o lună şi jumătate, cu atât mai puţin pentru un „an sabatic“.
Oficial, sabatul reprezintă o pauză de la activitatea profesională, cuprinsă între două luni şi un an. Cei care iau această decizie o fac cu scopul de a-şi atinge unele ţinte, cum ar fi să scrie o carte ori pentru a călători. În numeroase companii din lume, anul sabatic poate fi luat luat după şapte ani consecutivi petrecuţi în aceeaşi firmă. Conceptul este utilizat frecvent în Marea Britanie, unde circa 20% dintre companii au chiar o politică a anului sabatic. În SUA, universităţile oferă profesorilor astfel de vacanţe dacă aceştia şi-au îndeplinit bine sarcinile de serviciu şi perioada de timp petrecută departe de universitate presupune şi o documentare. În cele mai multe cazuri, înţelegerea constă în jumătate de an plătit integral, cealaltă jumătate doar cu 50% din salariu.
25.000 euro este suma medie necesară pentru o vacanţă în jurul lumii. Sunt incluse mai multe bilete de avion, cazare, mâncare, transport etc.
