De curând, olandezii de la o organizaţie de caritate au construit în două săptămâni singurul şi primul dispensar al comunei Coloneşti din judeţul Bacău. După desfiinţarea în masă a dispensarelor şi spitalelor orăşeneşti din februarie 2011, o asemenea iniţiativă este binevenită, însă se poate repeta celebrul caz din 2005, când un spital de 2 milioane de euro construit la Zalău, tot de olandezi, a trimis bolnavii acasă pentru că partea română nu si-a onorat promisiunile şi obligaţiile contractuale.
În 20 de ani, sponsorii olandezi au donat Asociaţiei Betania din Bacău, circa 19 milioane de euro, direcţionaţi în investitii în domeniile medical si educaţional. Este important însă ca şi partea română să îngrijoreze şi să încurajeze astfel de invstiţii şi mai ales să încerce să reabiliteze ambulatoriul din mediul rural după amputarea fără precedent din 2011.
Potrivit datelor INS, reţeaua unităţilor sanitare a înregistrat, în anul 2011, modificări importante. Astfel, a scăzut cu 39 numărul spitalelor, cu 63 cel al ambulatoriilor integrate spitalelor, cu 49 cel al policlinicilor şi a crescut cu 582 numărul cabinetelor medicale de specialitate, cu 577 numărul cabinetelor stomatologice şi cu 367 numărul farmaciilor, punctelor de lucru ale farmaciilor şi drogheriilor.
Privaţii nu au fost interesaţi să umple acest gol, pentru că costurile ar fi prea mari cu salariile personalului medical, care nu ar veni pe puţini bani tocmai din oraş la sat, în fiecare zi.
La capitolul dotare cu echipamente medicale a dispensarelor, situaţia este dezastruoasă: în 2011, la nivel de ţară, dispensarele aveau doar un aparat de tomografie computerizată şi unul gamma.
În puţinele cazuri în care Ministerul sănătăţii a construit Centre de Permanenţă în locul dispensarelor sau unităţilor medicale comunale desfiinţate, nu există medici dispuşi să lucreze pe salariile mici şi mai ales să facă naveta. De cele mai multe ori, la sate şi comune, in locul vechilor dispensare au apărut cabinetele medicilor de familie, incomparabile însă ca dotare cu un dispensar. Astfel, oamenii trebuie să călătorească zeci de kilometri pentru a fi consultaţi de medici specialişti sau, şi mai grav, pentru a ajunge la Unităţile de Primiri Urgenţe ale spitalelor judeţene.