Cele mai scumpe sunt covoarele manuale, fie ca este vorba de piese persane, caucaziene sau romanesti. Cum recunoasteti un covor lucrat manual, indiferent daca este innodat sau tesut? Priviti covorul pe dos: in cazul in care este lucrat cu mana, culorile si modelul de pe fata se regasesc in intregime pe dos.
Trebuie sa stiti ca valoarea unui covor este data de originalitatea lui (modele autentice specifice locului din care provine), de material (natural si de buna calitate), de imbinarea culorilor si tehnica de executie.
Denumirile covoarelor provin de la zonele in care sunt lucrate. De exemplu, daca un covor este fabricat in orasul persan Tabriz, el se va numi covor Tabriz. Pe langa acesta, foarte cautate sunt si cele tip Senne (lucrate tot in Persia – Iranul de astazi), cele Sumak (lucrate in Caucaz) si cele tip Karamaniu (care provin din Anatolia, Turcia).
In Iran exista un proverb care spune: „Cu cat este mai gros buzunarul, cu atat mai subtire covorul”, si asta pentru ca cele mai scumpe covoare sunt subtiri, tesute din lana fina, uneori combinata cu matase. Acestea nu erau facute pentru a fi calcate in picioare, ci pentru a fi expuse pe peretii casei sau in cel mai rau caz asezate pe divane.
Un covor persan poate fi usor recunoscut dupa designul sau elaborat, cu flori, pasari si animale in culori deosebite. De aceea se spune ca atunci cand te uiti la un astfel de covor, poti vedea cum arata o gradina persana. Pretul sau pleaca de la 1.500.000 pe metru patrat si ajunge la 5.500.000 lei metrul patrat.
Francezii vor covoare oltenesti
Dintre covoarele traditionale romanesti, cele mai cautate sunt cele oltenesti, usor de recunoscut gratie culorilor vii si ornamentelor care reproduc flori, pasari si uneori arborele vietii. In galerii veti gasi insa si scoarte banatene cu motive geometrice, precum si scoarte moldovenesti cu motive florale pe fond negru. Majoritatea au fost lucrate in manastiri in intervalul dintre sfarsitul secolului XIX si inceputul secolului XX.
Pe langa faptul ca sunt mai rezistente la uzura decat cele noi, covoarele vechi sunt vopsite in culori naturale, care nu se degradeaza la spalat, asa cum se intampla cu nuantele sintetice.
In ceea ce priveste tapiseriile, aceste sunt relativ putine pe piata, iar numarul celor in stare buna este foarte mic. Cele mai scumpe sunt tapiseriile lucrate in Franta secolelor XVIII-XIX, in orasul Aubusson. La Casa de licitatii Christies, o tapiserie Aubusson datata sfarsitul secolului XVII va fi scoasa la vanzare in luna noiembrie a.c. cu pretul de pornire de 10.000 lire sterline, iar un covor in acelasi stil, dar ceva mai nou – inceputul secolului XIX – a fost evaluat la 8.000 lire sterline. „Tapiseriile Aubusson sunt foarte rare pe piata, dar extrem de apreciate. In prezent, avem in galerie doar doua piese: o draperie, care costa 79 milioane lei si o tapiserie, la pretul de 159 milioane lei”, precizeaza Cornelia Udrea, expert la Galeria Hanul cu Tei.
Sfatul expertului
Cornelia Udrea, Galeria Hanul cu Tei
„Cele mai apreciate covoare sunt cele armenesti de secol XVIII-XIX, chiar daca sunt deteriorate, covoarele Kazak (lucrate in Caucaz) – foarte rare si deosebite gratie armonizarii culorilor – precum si covorasele vechi, de rugaciune. Pretul unui covor de tip Kazak (pe fond albastru si
motive geometrice) poate sa ajunga la 40-50 milioane lei. Cat despre covoarele armenesti, ele au fost
lucrate in atelierele armenilor din Romania, iar la o licitatie desfasurata recent, pretul unuia a urcat de la sase milioane la 28 milioane lei.
Valoarea acestor covoare este data de vechimea lor, de faptul ca sunt
lucrate manual si vopsite in culori naturale, de calitatea materialelor
utilizate si de numarul de noduri.
Cu cat acesta este mai mare, cu atat covorul este mai fin lucrat, deci mai pretios. In galeria noastra se vand foarte bine covoarele traditionale romanesti, foarte cautate de catre francezi si americani.”
