După ani de discuţii cu oameni de afaceri, consultanţi sau analişti străini m-am obişnuit să aud aproape întotdeauna păreri diferite de ale noastre referitoare la România. Mult mai obiectivi decât noi, străinii indică exact problemele pe care le avem şi lucrurile care trebuie făcute pentru a evita derapajele. Nici situaţia din prezent nu face excepţie. Despre majorarea unor taxe şi impozite se vorbeşte de prin 2008, nu reprezintă o noutate. Într-o discuţie cu Christian Blaa
După ani de discuţii cu oameni de afaceri, consultanţi sau analişti străini m-am obişnuit să aud aproape întotdeauna păreri diferite de ale noastre referitoare la România. Mult mai obiectivi decât noi, străinii indică exact problemele pe care le avem şi lucrurile care trebuie făcute pentru a evita derapajele. Nici situaţia din prezent nu face excepţie. Despre majorarea unor taxe şi impozite se vorbeşte de prin 2008, nu reprezintă o noutate. Într-o discuţie cu Christian Blaabjerg, chief equity strategist la Saxo Bank, miercurea trecută, am auzit din nou părerea conform căreia majorarea TVA cu câteva procente nu va avea efecte negative semnificative asupra activităţii din sectorul privat. Iar în condiţiile actuale de cerere scăzută, nu va crea nici inflaţie. Majorarea cotei unice însă ar fi extrem de dăunătoare sectorului privat. Mai mult decât atât, reprezentantul băncii daneze de investiţii era convins că restructurarea sectorului bugetar şi reducerea cheltuielilor vor avea loc în mod obligatoriu, indiferent de culoarea politică a Guvernului. „Pentru că altfel nu se poate, este singura soluţie!”.
Am încercat să îi explic particularităţile plaiurilor dâmboviţene, unde restructurarea, reformele şi reducerea cheltuielilor bugetare sunt doar vorbe frumoase pentru guvernele care nu fac nimic în acest sens. Dar nu am reuşit să-l conving. Joia trecută, Traian Băsescu a ieşit în public pentru a anunţa măsurile care urmează să fie luate în perioada următoare. Am avut senzaţia că declaraţia i-a fost dictată de afaceriştii străini. Nu va creşte nicio taxă şi niciun impozit, deoarece nu este normal ca povara crizei să fie suportată tot de sectorul privat. În schimb, urmează să fie puse în aplicare reformele necesare ale sectorului bugetar, iar salariile bugetarilor şi pensiile vor fi reduse.
Nu îmi rămâne decât să recunosc că Christian Blaabjerg a avut dreptate. Sigur, impunerea forţată a reformelor s-a făcut şi la presiunea FMI. Da, urmează o perioadă foarte grea pentru milioane de salariaţi şi pensionari. Dar este singura soluţie pentru însănătoşirea unui sistem care, în momentul actual, are ca finalitate o criză de proporţiile celei din Grecia. „Pentru că altfel nu se poate!”