Recesiunea economică mondială va avea mai degrabă caracterul „picăturii chinezeşti“. Motoarele unei eventuale redresări nu au şanse să-şi revină prea repede. Economia mondială se află la începutul unei perioade marcate de constrångeri draconice şi de dificultăţi susţinute. Această etapă, provocată de crizele din ultimul an şi de efectele lor de multiplicare, va strånge companiile şi guvernele lumii cu o menghină pe cåt de lentă, pe atå
Recesiunea economică mondială va avea mai degrabă caracterul „picăturii chinezeşti“. Motoarele unei eventuale redresări nu au şanse să-şi revină prea repede.
Economia mondială se află la începutul unei perioade marcate de constrångeri draconice şi de dificultăţi susţinute. Această etapă, provocată de crizele din ultimul an şi de efectele lor de multiplicare, va strånge companiile şi guvernele lumii cu o menghină pe cåt de lentă, pe atåt de necruţătoare.
Concluziile de mai sus îi aparţin unui economist ale cărui nume şi afiliere nu le pot menţiona, deoarece prezentarea în care ele sunt explicate nu este destinată publicului larg. Este însă vorba de o voce pe care specialiştii de pe Wall Street o ascultă foarte atent şi al cărui scenariu ne va afecta pe toţi.
Potrivit acestui economist, evaluarea justei valori a activelor financiare va deveni imposibilă. Prea multe bănci au încă prea puţin capital la dispoziţie şi prea multe active de care vor trebui să scape. Vånzarea de active are astfel toate şansele să fie marcată la preţuri stabilite de presiunea disperării, nu de calcule precise.
De cealaltă parte, motorul economic pe care l-a reprezentat apetitul insaţiabil al consumatorului american este mai „stricat“ ca niciodată. Povara datoriilor mari şi din ce în ce mai costisitoare acumulate în ultimii ani va diminua dramatic cererea pentru noi produse – privåndu-i pe cei care exportă în SUA de una dintre pieţele lor cele mai importante.
Nu în ultimul rånd, economia mondială a trecut printr-o perioadă de expansiune fără precedent. În trecut, contracţiile economiei au tins să fie proporţionale cu expansiunile, ceea ce sugerează riscul apariţiei unei perioade pe atåt de „neagră“ pe cåt de „roz“ a fost situaţia anterioară.
Rubrica „veştilor bune“ din analiza citată include observaţia că recesiunile tind să fie cauzate de o politică monetară aspră, iar dobånzile de referinţă din marile economii ale lumii sunt încă scăzute din punct de vedere istoric. De asemenea, economistul amintit mai consemnează faptul că în SUA nivelul angajărilor a fost relativ scăzut de la ultima recesiune şi pånă acum, ceea ce are şanse să ducă la mai puţine concedieri. Ambele aşa-zise veşti bune pălesc însă în raport cu restul realităţilor din economiile lumii.
Încă de la începutul crizei ipotecare declanşate acum mai bine de un an, una dintre întrebările ce macină minţile analiştilor este dacă va avea loc o recesiune năprasnică, dar scurtă, sau una prelungită, dar mai puţin dureroasă. Expertul de care aminteam schiţează un climat economic în care recesiunea va avea mai degrabă caracterul „picăturii chinezeşti“, în care motoarele unei eventuale redresări nu au şanse să-şi revină prea repede. O recesiune rapidă nu duce la o suficientă epurare a sistemului de excese şi deficienţe acumulate pe perioada expansiunii anterioare, în acelaşi fel în care simpla ameninţare a doctorului nu îl convinge pe fumător să renunţe la ţigări în felul în care o face diagnosticul de cancer.
În tot acest context, ţări precum Romånia vor avea de-a face cu un peisaj economic global nemaiîntålnit în ultimele două decenii – unul în care exporturile către ţările UE vor avea de suferit şi în care investitorii vor fi mai vigilenţi, mai reticenţi şi mai exigenţi decåt au fost pånă acum. Reformele făcute cu jumătate de măsură nu au şanse să mai fie tolerate, iar greşelile de guvernare vor fi scump plătite.