2007 – pentru mulți români a rămas, probabil, întipărit în memorie ca primul an în care am devenit europeni. Pentru mine a însemnat mult mai mult. Atât pe plan personal, dar și profesional. A venit pe lume primul meu copil. Am reușit să-mi cumpăr autoturism și multe altele. Binențeles că… pe credit. Pe scurt, ca să-l citez pe ministrul economiei și finanțelor de la acea vreme, „economia duduia“. Nu știu cât de tare „duduia“, dar creșterea economică din acel an și următorul au fost nesănătoase. Dar asta s-a văzut abia din 2009, când a venit criza. Totuși, până la venirea crizei financiare, 2007 a fost și anul în care România s-a ales cu o Strategie energetică nouă. Era bazată pe indicatorii de atunci: creșterea consumului de energie, producție mare de energie. Mai mult chiar, se discuta despre o a doua centrală nucleară a României. O întâmplare hazlie mi-a rămas în memorie. Împreună cu colegii de la alte publicații, toți specializați pe domeniul „Energie“, ne-am gândit să ne confecționăm tricouri cu fața lui Varujan Vosganian, iar pe spate să avem scris „2007 – anul energiei“.  Nici în vise sau mai bine spus „coșmaruri“ nu ne imaginam ce urma să vină, cu toate că semne de peste ocean erau cunoscute și la noi, dar, prinși în „angrenajele“ economiei, nu credeam, pe atunci, că suflul din Statele Unite va ajunge și la noi.

2009 – a fost un șoc pentru multă lume. Pentru unii, șocul a continuat și în următorii ani. În energie, criza a dat peste cap toate planurile și toate estimările făcute pe termen lung. Consumul de energie s-a prăbușit, investitorii pentru reactoarele 3 și 4 au început să se retragă rând pe rând. Abia în ultimii doi-trei ani, economia a început ușor să se redreseze și să crească. Însă consumul nu mai urmează același trend cu PIB-ul. Probabil vă mai amintiți de declarația lui Traian Băsescu, care, în 2009, spunea că vorbește cu Adriean Videanu (ministrul economiei – n.a.) dacă a crescut sau nu consumul de energie electrică, fiind indicatorul care arată cel mai bine evoluția economiei.  Acum nici germanii nu se mai așteaptă la consumuri în creștere și și-au prognozat o scădere anuală de 2% până în 2020. Noi, însă,  continuăm cu strategia din 2007, deși de mai bine de trei ani ne chinuim să realizăm un proiect care să corespundă realității actuale. Greu. Foarte greu. Iar una dintre cele mai grave probleme,  nu doar în sectorul energetic, este că la orice schimbare de premier sau de ministru, nimic din ce a făcut predecesorul nu e bun și trebuie luat de la capăt. Cu o astfel de problemă ne confruntăm și acum. O nouă strategie energetică va fi gata abia în toamnă, deși proiectul a fost lansat în dezbatere publică din decembrie anul trecut. Nici nu mai poate fi găsit pe site-ul Ministerului Energiei. Actualul ministru spune că era bine dacă aveam finalizată strategia de reindustrializare a țării. Dar, iată că acest proiect a fost tras pe linie moartă, deși inițial a pornit foarte bine, iar unul dintre merite îi aparține lui Varujan Vosganian. Da, acel senator care făcea mătănii în urmă cu o lună pentru neînceperea urmăririi penale. El a demarat proiectul strategiei de reindustrializare, a reușit să trezească interesul multora: autorități, companii, investitori etc., dar, odată cu plecarea sa din fruntea ministerului, pe proiectul reindustrializării s-a așezat praful.

Chiar și fără o strategie corespunzătoare cu realitatea, piața este într-o continuă mișcare. Anul trecut am avut export record de energie, dependența de gazele rusești a scăzut sub 10%. Veștile nu sunt însă toate bune. Dar mai ales nu pentru toți. Schema de sprijin pentru energia verde a fost redusă, dar consumatorii casnici tot plătesc mult pentru certificatele verzi, cotația țițeiului a coborât sub 50 de dolari, aducând bucurie pe fața și în buzunarele șoferilor întrucât benzina a ajuns sub 5 lei/litru. Dar dolarul scump și evoluția cotației în luna februarie au dus din nou carburanții peste pragul de 5 lei. Rafinăria Rafo se taie la fier vechi, Enel nu mai pleacă din România, cel puțin pentru moment, însă americanii de la Chevron și-au luat catrafusele, după ce rezultatele de anul trecut au ieșit prost. România nu are gaze de șist exploatabile, așa că s-a pus punct și acestei probleme care, în ultimii doi ani, deseori a ajuns pe prima pagină a ziarelor. Viața merge înainte, dar resursele sunt pe terminate, iar dacă acum nu ne gândim să aplicăm programe benefice economiei și consumatorilor, ne putem trezi peste 5-10 ani într-o criză energetică mult mai puternică decât cea financiară.

 

CIPRIAN MAILAT,
redactor-șef adjunct Capital