Ce a făcut Rusia înainte de întâlnirea Ucraina-SUA din Arabia Saudită?

Rusia și-a intensificat eforturile militare – în ciuda discuțiilor privind încetarea focului – cu speculații despre un al doilea val de mobilizare. Noile batalioane de cazaci și finanțarea extinsă sugerează o forță paramilitară în creștere, sporind indirect potențialul de mobilizare al Rusiei. Mai multe evoluții recente indică faptul că Moscova se pregătește pentru un conflict prelungit.

Printre acestea se numără o creștere a pregătirii rezerviștilor, dificultățile în încheierea contractelor militare și discuțiile despre transformarea unităților de drone într-o ramură separată a armatei ruse. Consolidarea militară a Moscovei sugerează că obiectivele lui Putin de distrugere completă a Ucrainei ca țară viabilă, democratică și independentă, nu s-au schimbat.

Disponibilitatea exprimată a Rusiei de a participa la discuții – spre deosebire de a solicita discuții în sine – probabil că nu este un semnal de pace autentic. Ce urmărește Kremlinul de fapt? Putin nu și-a modificat cerințele față de Ucraina iar mai bine de trei ani ele sunt: menținerea în afara NATO, păstrarea teritoriul ucrainean pe care Rusia îl controlează, demilitarizarea și denazificarea Ucrainei (cod pentru-instalarea unei marionete pro-Rusia la Kiev) şi ridicarea sancțiunilor anti-Rusia.

Întâlnirea dintre americani și ucraineni din Arabia Saudită

Pe lângă căderea burselor un alt moment important în noua călătorie a administrației Trump a fost dialogul de la Jeddah. Delegațiile s-au întâlnit aproximativ trei ore dimineața, înainte de a lua o pauză, iar oficialii au spus că discuțiile au continuat după-amiaza.

De asemenea, la ora discuțiilor, nu a existat niciun comentariu din partea oficialilor ucraineni sau americani cu privire la atacul masiv, cu o zi în urmă, în care 343 de drone au vizat 10 regiuni rusești, lăsând trei persoane morți și 18 rănite, inclusiv trei copii, așa cum au declarat oficialii ruși în urma atacului. Întâlnirea de la Jeddah a oferit oficialilor de la Kiev ocazia de a repara relația Ucrainei cu administrația Trump, după ce o ceartă diplomatică, fără precedent, care a izbucnit în timpul vizitei lui Zelensky la Casa Albă în 28 februarie.

Dialogul de la Jeddah

În timpul călătoriei la Jeddah, Rubio a spus că delegația SUA nu va propune nicio măsură specifică pentru a asigura încetarea conflictului, ci mai degrabă a vrut să audă de la Ucraina despre ceea ce ar fi dispus să ia în considerare. La rândul său Kremlinul nu a oferit public nicio concesie înaintea reuniunii dintre americani și ucraineni. Rusia a spus că este pregătită să înceteze ostilitățile cu condiția ca Ucraina să renunțe la cererea de aderare la NATO și să recunoască regiunile pe care Moscova le ocupă, zic rușii, de drept .

Rusia a cucerit aproape o cincime din teritoriul Ucrainei. Cert este că rușii au menținut ritmul pe câmpul de luptă, același de mai bine de un an, deși la un cost ridicat în infanterie și blindate, și forțează în anumite puncte de-a lungul celor 1000 km (linia frontului), în special în regiunea de est Donețk, împotriva armatei slabe și obosite a Ucrainei, scrie Gen. (R) Alexandru Grumaz pentru EVZ.

Doctrina Obama sau doctrina tăcerii

Am văzut materiale care vorbesc despre doctrina Trump ca o doctrină a tăcerii. Poate cu argumente solide cineva s-o demonstreze dar eu personal cred că Trump are o altă strategie pe care am să o explic mai jos. Deocamdată vreau să clarific această teorie a diplomației tăcute. Administrația Obama a lansat o nouă doctrină. Se numea doctrina tăcerii.

O schimbare radicală de la războiul împotriva terorii al președintelui Bush. Rareori a existat o schimbare atât de mare în abordarea politicii strategice a SUA cu atât de puține explicații. Trebuie să-ți dai seama că într-o zi cineva care stătea la Teheran, la Islamabad sau la Sana se va trezi și va spune: „Hei, acest om Obama, a plecat la război în țara noastră, dar a uitat să menționeze faptul. Ar trebui, poate, să mergem în război lui?”

Amintirea acelui timp este importantă pentru că și acum avem o astfel de doctrină. Cât de mult ne spune Trump despre negocierile lui cu Putin. Aflăm fragmente din presă sau pe surse de la un bine-voitor. La acea vreme, în Iran, o mare explozie la o bază militară de lângă Teheran l-a ucis pe generalul Hassan Tehrani Moghaddam, o figură centrală în programul de rachete cu rază lungă de acțiune al țării. Oamenii de știință din domeniul nuclear al Iranului au pierit pe străzile din Teheran.

”Viermele” pentru computer, Stuxnet, a făcut ravagii în instalațiile nucleare iraniene. Ar fi nevoie de o naivitate extraordinară să credem că aceste evenimente nu sunt rezultatul unor eforturi secrete americano-israeliene de a sabota procesul Iranului de a dezvolta o capacitate nucleară militară.

Un război cibernetic intens împotriva Teheranului este în desfășurare și astăzi

Un război cibernetic intens și bine finanțat împotriva Teheranului era în desfășurare și în mod sigur continuă și astăzi când Iranul este mai aproape de o soluție nucleară. În apropierea Iranului mânia pakistaneză, aprinsă din cauza unui val de atacuri cu drone autorizate de Obama, a izbucnit în furie, de-a dreptul, odată cu moartea a cel puțin 25 de soldați pakistanezi într-un atac NATO asupra a două avanposturi militare în apropiere de granița cu Afganistan.

Guvernul pakistanez a cerut Agenției Centrale de Informații să pună capăt operațiunilor cu drone pe care le conducea de la o bază din vestul Pakistanului în termen de 15 zile. Atacurile cu drone au devenit moneda de schimb a lui Obama. Acestea au ucis de două ori mai mulți membri suspecți talibani și Al Qaeda decât au fost închiși vreodată la Guantanamo. Guvernul SUA spunea foarte puține lucruri despre aceste noi moduri de a lupta cu inamicii.

Schimbarea strategică a SUA

Dar schimbarea strategică a fost clară: America a decis că războaiele convenționale cu rezultat incert în Irak și Afganistan, care ar putea să ajungă la trilioane de dolari în costuri, sunt o modalitate proastă de a lupta împotriva terorismului și că instrumente mult mai ieftine și mai precise pentru eliminarea inamicilor sunt de preferat.

Rezultatele unui război convențional cu bombardamente împotriva Iranului ar fi îngrozitoare, fie că ar fi fost întreprins de Israel, Statele Unite sau o combinație a celor două. De multe ori trebuie făcute alegeri politice între două opțiuni neatrăgătoare. Obama a făcut exact asta.

El ar fi putut da mai mult în domeniul explicațiilor. Bineînțeles că nu a vrut să spună multe despre operațiunile secrete. Totuși, în timp ce armata americană se pregătea să plece din Irak (lăsând o mână de gardieni ai ambasadei), iar războiul din Afganistan intra în ultimul său act, el datora poporului american, aliaților americani și lumii un discurs care explică de ce America nu se va lansa din nou în acest tip de război neconcludent și, în schimb, a adoptat un nou tip de luptă.

Doar pentru că este imposibil să vorbim despre unele operațiuni întreprinse în cadrul acestei doctrine, nu înseamnă că întreaga doctrină poate rămâne acoperită de tăcere. Politica externă a fost cel mai puternic costum al lui Obama.

Merită un mare credit pentru uciderea lui Osama bin Laden, pentru eliberarea Libiei, pentru că a fost în spatele căutării arabe pentru libertate, pentru că a încetat războiul din Irak, pentru că a dat lovituri repetate organizației teroriste Al Qaeda. Dar doctrina tăcerii este un eșec cu legături cu eșecul său general asupra economiei.

Obama l-a mustrat pe regele Abdullah al II-lea al Iordaniei în 2014

În marginea summitului NATO din Țara Galilor în 2014, Obama l-a mustrat pe regele Abdullah al II-lea al Iordaniei. Obama a spus că a auzit că Abdullah s-a plâns prietenilor din Congresul SUA cu privire la conducerea sa și i-a spus regelui că, dacă are plângeri, ar trebui să le ridice direct. Regele a negat că ar fi vorbit de rău despre el. Au urmat zile în care președintele a început să glumească în privat:

„Tot ce am nevoie în Orientul Mijlociu sunt câțiva autocrați inteligenți”.

Obama a avut întotdeauna o pasiune pentru tehnocrații pragmatici, strânși emoțional, spunând asistenților:

„Dacă toată lumea ar putea fi ca scandinavii, totul ar fi ușor”.

Obama avea o frustrare pe care și-o manifesta față de saudiți spre deosebire de Trump care are o altă politică de apropiere față de Riad. Interesul? Acordurile Avraam între Arabia Saudită și Israel.

Kievul, în dificultate pe front!

Aliat istoric al Statelor Unite, Riadul își consolidează influența internațională cu această întâlnire pentru negocierile de pace. La Riad unde era prezent și Zelenski nu s-a pus problema unei întâlnire între Zelenski și Rubio. După ce a fost primit de prințul moștenitor și liderul de facto al Arabiei Saudite, Mohammed bin Salman, Volodimir Zelenski a asigurat că va aborda discuțiile într-o manieră „absolut constructivă”, considerând că regatul oferă „o platformă foarte importantă pentru diplomație”.

Potrivit președinției ucrainene, întâlnirea lor s-a concentrat pe „o posibilă mediere a Arabiei Saudite pentru eliberarea de prizonieri militari și civili și întoarcerea copiilor deportați”, precum și pe garanțiile de securitate cerute de Kiev.

Discuțiile au loc într-un moment în care Kievul are dificultăți pe front. În weekend Rusia a revendicat progrese semnificative în regiunea sa Kursk și chiar o înaintare în regiunea ucraineană Sumi, o premieră din 2022. Un înalt oficial ucrainean a avertizat că o înghețare prelungită a partajării informațiilor americane i-ar oferi Rusiei „un avantaj semnificativ” pe câmpul de luptă. Odată cu acceptarea armistițiului acesta problema a furnizării informațiilor necesare armatei ucrainene a fost reluată. Europa cu sistemul ei Iris 2, recent lansat, nu poate să asigure informațiile necesare pe care sateliții spioni americani le pot oferi despre țintele rusești din teatrul de operații.

De ce victoria lui Putin în Ucraina ar fi o problemă majoră pentru Europa

Pentru noi, europenii, ar fi o mare problemă dacă Putin ar reuși sa pună în sfârșit mâna pe Ucraina. Și nu numai pentru teribila nedreptate împotriva unui popor care a avut puterea și curajul generos să se apere în numele libertății și al propriei independențe dar și pentru simplul fapt că astăzi armata ucraineană este cea mai bine pregătită și testată dintre forțele armate europene. În mijlocul dificultăților nesfârșite și a atacurilor rusești continue asupra centralelor electrice și a infrastructurii civile, industria militară ucraineană a reușit să continue să producă.

Înainte de 2022 producea mai puțin de 10% din necesarul național de război, astăzi se apropie în schimb de 40%. Au trecut de la 5.000 de drone pe an la cele aproape 2 milioane, cu tehnologii și strategii pe care generalii europeni vin acum la Kiev să le studieze. Într-un articol din 1994 pentru revista Afaceri Externe, fostul consilier al SUA pentru securitate națională Zbigniew Brzezinski a susținut că „fără Ucraina, Rusia încetează să mai fie un imperiu”.

Analiza mai este valabilă și astăzi. Până și Stalin știa perfect de bine că aici era cea bună dintre industriile naționale de război, cei mai buni oameni de știință, cei mai bine pregătiți soldați gata să lupte. Dacă toate acestea le-ar reveni rușilor, pericolul pentru Europa ar fi de o sută de ori mai mare.

Planul lui Trump de încetare a focului pentru Ucraina: ce știm până acum?

De la învestirea lui Donald Trump, „lumea este diferită. Prințul moștenitor saudit se poate prezenta acum ca un prinț al păcii”, notează „Der Spiegel”. Odinioară controversat pe scena internațională din cauza acuzațiilor de încălcare a drepturilor omului, regatul petrolier încearcă acum „să scape de statutul de paria, redefinindu-se ca mediator cheie în conflictele internaționale”, relatează NBC News. Știm ca va fi un armistițiu de 30 de zile care va intra în vigoare dacă Rusia semnează aceleași condiții, potrivit unei declarații comune a guvernelor ucrainene și americane. Și alt ceva?

Mai știm că o schiță a unui acord a urmat celor opt ore de discuții la Jeddah, Arabia Saudită, între echipe, din care au făcut parte secretarul de stat american Marco Rubio și, din partea ucraineană, șeful de cabinet al președintelui Volodimir Zelenski, Andri Yermak. În ultimele săptămâni Trump i-a criticat pe ucraineni, afirmând că, în opinia sa, ei nu sunt pregătiți să înceteze luptele. Ucraina dorește niște garanții clare de securitate prin care să împiedice o agresiune rusă, dar Statele Unite doresc ca această problemă să fie discutată după încetarea focului. Totuși Ucraina a fost de acord cu un armistițiu de 30 de zile.

Va fi Putin de acord cu acest armistițiu acum când este într-o ofensivă câștigătoare pe front? Răspunsul inițial al Moscovei nu a fost tocmai entuziasmant. Problema este dacă Putin va agrea un acord de pace pe termen lung nu numai un armistițiu.

Putin a formulat, de asemenea, cereri pentru un acord de durată, inclusiv interzicerea forțelor de menținere a păcii europene și recunoașterea internațională a teritoriilor ocupate de Rusia, cereri pe care Ucraina pare că nu le acceptă,. Deocamdată Putin se plimbă în uniformă militară prin Kursk unde rușii au reocupat aproape 80% din teritoriul preluat în august 2024 de ucraineni.

Va face Zelenski concesii?

Va face Zelenski concesii pentru că așa vrea Trump? Nu știm. Termenii propunerii sunt pentru un armistițiu temporar care poate fi prelungit dacă ambele părți sunt de acord. Odată ce luptele sunt întrerupte, negocierile vor începe imediat în condițiile unei păci permanente. Mai știm că Trump vrea acces la rezervele de minerale critice ale Ucrainei, cum ar fi litiu, uraniu și titan.

Eu cred că Acordul va fi semnat de Zelenski, în cele din urmă. A înțeles ca are tot interesul să păstreze o relație bună cu Trump. Concesii teritoriale făcute de Ucraina? Deocamdată nu. În timpul celor opt ore de discuții de la Jeddah de marți,11 martie, subiectul cedării teritoriului nici nu a apărut, potrivit unui oficial ucrainean. Garanții de securitate pentru ucraineni? Trump nu a fost de acord, deocamdată, să ofere garanții de securitate.

Președintele SUA a precizat că nu este înclinat să garanteze „foarte mult” pentru securitatea viitoare a Ucrainei, văzând aceasta ca o muncă pentru Europa, nu pentru America. Nimic din declarația comună de marți nu sugerează că s-a schimbat. Este Europa implicată? Declarația a spus că ucrainenii doresc ca „partenerii europeni” să fie implicați în procesul de pace. Nu era clar că partea SUA a fost de acord cu acest punct, totuși.

Ce urmează pentru Europa

Președintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, și prim-ministrul britanic Keir Starmer s-au grăbit amândoi să salute progresul către pace în cadrul discuțiilor. Ce urmează în Europa? Starmer, se pare că va convoca o întâlnire a liderilor europeni și a altor lideri sâmbătă 15 martie. El a lucrat cu președintele francez Emmanuel Macron pentru a aduna o „coaliție a celor dispuși” – țări care sunt pregătite să trimită trupe de menținerea păcii sau să ofere alt sprijin unei misiuni internaționale pentru a susține un armistițiu permanent.

Vom vedea cum vor evolua acțiunile ca urmare a negocierilor de la Riad. Președintele francez Emmanuel Macron a cerut marți, 11 martie, șefilor militari europeni și staffului NATO să elaboreze un plan „pentru a defini garanții de securitate credibile” pentru Ucraina în cazul unei încetări a focului, a comunicat președinția franceză. Întâlnirea de la Paris a reunit reprezentanți din 34 de țări, majoritatea din Europa și din stafful NATO, dar și din Australia, Noua Zeelandă și Japonia.

Garanțiile de securitate nu ar trebui să fie separate de NATO

Nu a existat niciun reprezentant al Statelor Unite, care este principalul contributor militar și financiar al NATO. Potrivit Elysee, șefii de stat major militar din țările europene, inclusiv Marea Britanie și Turcia, au fost de acord că garanțiile de securitate „nu ar trebui să fie separate de NATO și de capacitățile acesteia”. După discuțiile de marți, 11 martie, miniștrii apărării din cele cinci puteri militare principale ale Europei – Franța, Marea Britanie, Germania, Italia și Polonia – s-au întâlni miercuri 12 martie în capitala Franței. A fost așa numitul Format E-5. Au participat și reprezentanți ai UE și NATO și ministrul ucrainean al apărării.

Aceste discuții s-au concentrat pe „rearmarea necesară a Europei” și sprijinul militar pentru Ucraina, a spus unul dintre consilierii ministrului apărării francez, Lecornu. De asemenea, miniștrii apărării din UE au subliniat că vor continua să ajute Ucraina. Regatul Unit a promis un ajutor de 4,5 miliarde de lire sterline (5,3 miliarde de euro) pentru 2025. Polonia, Franța și altele sunt pregătite să livreze echipamente militare suplimentare. Lecornu a abordat, de asemenea, preocupările legate de securitatea pe termen lung a Ucrainei, respingând noțiunile de viitor demilitarizat pentru țară. Omologul său italian, Guido Crosetto, s-a făcut ecou acestui sentiment:

„Nu există viitor pentru Ucraina fără posibilitatea de a se apăra; o Ucraina demilitarizată nu există”.

Ce fel de diplomație practică Trump?

Trump și-a construit planul de încetare al focului în spatele scenei, acest lucru părând a fi o diplomație tăcută. Armistițiul din Ucraina nu este despre încheierea conflictului, ci despre repoziționarea actorilor. Ca să-l înțelegeți pe Trump să citiți ”The Art of the Deal”. Trump spune că este foarte competitiv și că ar face aproape orice pentru a câștiga – fără limite legale. Uneori, asta înseamnă denigrarea concurenței și asta ar face el.

În The Art of the Deal, Trump vorbește despre câteva mișcări interesante ale puterii publice pe care le-a făcut pentru a obține o victorie. În unele dintre aceste cazuri, alegerea unei discuții în contradictoriu nu a servit doar la eliminarea unui concurent, ci și la promovarea unui acțiuni la care lucra.

Ce oferă Trump acum lui Zelenski, un armistițiu, este doar începutul unei negocieri care va urma și va fi mult mai dură. De la locul unde are loc negocierea la modalitatea de a pune problema, denotă o doctrină care în cercurile de politică externă ale SUA pune un accent tot mai mare pe trecerea de la marea strategie a „hegemoniei liberale” către o strategie de „echilibrare offshore”.

Strategia cere ca SUA să mențină un echilibru brut de putere în cele trei regiuni geopolitice cheie ale lumii: Europa, Golful Persic și Asia de Nord-Est. Dezgustul lui Trump și a celor din jurul lui, față de marea strategie dominantă, de până acum, nu ar trebui să fie o surpriză. În Asia, India, Pakistan și Coreea de Nord își extind arsenalele nucleare, iar China contestă status quo-ul în apele regionale. În Europa, Rusia a anexat Crimeea, iar relațiile SUA cu Moscova au coborât la noi minime de la Războiul Rece.

Forțele SUA încă luptă în Irak și Siria

Forțele americane încă luptă în Irak și Siria, fără nicio victorie în vedere. În ciuda faptului că și-a pierdut majoritatea liderilor inițiali, Al Qaeda a metastazat în întreaga regiune. Lumea arabă a căzut în tulburări – în bună parte din cauza deciziilor Statelor Unite de a efectua schimbarea regimului în Irak și Libia și a eforturilor sale modeste de a face același lucru în Siria – iar Statul Islamic, sau ISIS, a ieșit din haos și a reînceput să scoată colții. Încercările repetate ale SUA de a intermedia pacea israeliano-palestiniană au eșuat, lăsând o soluție cu două state mai departe ca niciodată. Între timp, democrația a fost în retragere în întreaga lume.

Statele Unite nu poartă responsabilitatea exclusivă pentru toate aceste dezamăgiri costisitoare, dar a avut o mână de ajutor implicată în majoritatea lor. Eșecurile sunt consecința firească a marii strategii greșite de hegemonia liberală pe care democrații și republicanii au urmat-o ani de zile. Această abordare susține că Statele Unite trebuie să își folosească puterea nu numai pentru a rezolva problemele globale, ci și pentru a promova o ordine mondială bazată pe instituții internaționale, guverne reprezentative, piețe deschise și respect pentru drepturile omului.

Ca „națiune indispensabilă”, spune logica, Statele Unite au dreptul, responsabilitatea și înțelepciunea de a gestiona politica locală aproape peste tot. În esență, hegemonia liberală este o mare strategie revizionistă: în loc să ceară Statelor Unite să mențină doar echilibrul de putere în regiunile cheie, ea angajează puterea americană să promoveze democrația peste tot și să apere drepturile omului ori de câte ori sunt amenințate.

Există o altă cale mai bună?

Da, dar nu știm cât de bună. Urmând o strategie de „echilibrare offshore”, Washingtonul condus de Trump va renunța la eforturile ambițioase de a reface alte societăți și se va concentra pe ceea ce contează cu adevărat: păstrarea dominației SUA în emisfera vestică și contracararea potențialilor hegemoni din Europa, Asia de Nord-Est și Golful Persic. În loc să controleze lumea, Statele Unite ar încuraja alte țări să preia conducerea în controlul puterilor în creștere, intervenind în sine numai atunci când este necesar. Cam așa artă doctrina Trump.

Arabia Saudită câștigă dreptul de centru vital al lumii arabe în timp ce Europa își reduce amprenta de conducere geopolitică. Trump probabil se va întâlni cu Putin la Riad. Donald Trump a vizitat Arabia Saudită în mai 2017, prima sa deplasare internaţională din primul său mandat și se pregatește pentru o nouă viztă.

El a explicat că le-a spus saudiţilor că va merge în regat “dacă ei plătesc 1.000 de miliarde de dolari companiilor americane (…) pe o perioadă de patru ani, iar ei au fost de acord să facă asta, aşa că voi merge acolo”. Datorită noii Doctrine Trump vedeți ce se întâmplă acum la Bruxelles, la Paris sau la Londra. Reînarmarea Europei înseamnă o încercare de revenire la masa puterilor globale și nu este numai ceea ce se vorbește despre un ajutor către Ucraina.

Liga Deliană sau o inovație în lumea alianțelor militare antice!

Pe 28 februarie 2025, într-o emisiune urmărită în întreaga lume, președintele Donald J. Trump a lansat, fără intenție, elemente ale doctrinei sale. În ceea ce trebuia să fie o oportunitate de a face fotografii, președintele Trump l-a mustrat pe președintele ucrainean Volodimir Zelenski despre modul în care Ucraina nu ar putea supraviețui fără asistența Statelor Unite și a exagerat valoarea ajutorului acordat Ucrainei la 350 de miliarde de dolari.

Statele Unite au furnizat doar 183 de miliarde de dolari (în cinci legi ale Congresului), dintre care 30 de miliarde de dolari au fost pentru alte țări. Schimbul a devenit atât de aprins încât președintele Zelenski a fost în cele din urmă escortat din cameră de secretarul de stat Marco Rubio.

Este clar Doctrina Trump include că Statele Unite nu vor mai fi principalul apărător al Europei și al NATO. Ea poate fi rezumată astfel: (1) Statele Unite nu vor mai fi principalul apărător al Europei și al NATO; (2) dacă celelalte state membre ale NATO nu își ridică bugetul de apărare, Statele Unite s-ar putea să nu le vină în ajutor; (3) dacă Statele Unite sunt forțate de circumstanțe să ofere o mare parte din apărare, atunci țara care primește această asistență trebuie să ramburseze finanțarea Statelor Unite.

SUA, dispuse să sprijine țările amenințate sau atacate, dar contra cost

Statele Unite sunt dispuse să sprijine țările amenințate sau atacate, dar de acum înainte se vor aștepta la plata costului serviciilor sale. Această nouă doctrină amintește de politica Atenei antice care a creat Liga Deliană.

Liga de la Delos reprezintă o inovație majoră în practica alianțelor militare –ale lumii antice, în măsura în care reprezintă o organizare militară și politică permanentă, și nu o simplă juxtapunere conjuncturală de forțe militare, cum erau alianțele bilaterale sau multiple anterioare.

Liga avea un consiliu, convocat anual la Delos, din care făceau parte reprezentanții fiecărei cetăți membre, fiecare cetate având – inclusiv Atena – câte un vot. Liga Delian a fost fondată în 478 î.Hr., cu Atena ca șef al Ligii, cu sediul în Delos. Scopul Ligii era de a organiza apărarea orașelor-state grecești împotriva agresiunii persane. Trezoreria Ligii se afla în Templul lui Apollo, iar Atena a lua decizia unde, când și cum urmau să fie plătiți banii.

După înfrângerea navală a Ligii în 454 î.Hr., Atena a transferat trezoreria de la Delos la Atena. După 448 î.Hr., Liga Deliană a devenit fundația Imperiului Atenian, când Atena a folosit vistieria Deliană pentru a-și întări propria marina și armata. Așa cum Atena a cerut contribuții financiare de la aliații săi din Liga Delian, Doctrina Trump se așteaptă ca țările să ramburseze SUA pentru sprijinul apărării.

Ce are de câștigat Turcia din schimbarea politicii SUA

În mod similar, Turcia are de câștigat din această schimbare a politicii SUA, având în vedere poziția sa strategică și legăturile istorice cu Europa. Având în vedere că Doctrina Trump cere Europei să-și sporească finanțarea pentru propria apărare, Europa a început să lucrează îndeaproape cu Turcia pentru a crește coordonarea și inoperabilitatea forțelor lor militare.

În același timp, prezența Turciei în NATO devine din ce în ce mai importantă pentru membrii europeni ai NATO, având în vedere decizia americană de a nu mai fi principalul apărător al Europei. Și această schimbare bruscă oferă Turciei oportunități care nu erau disponibile anterior. Turcia are o armată de aproape 900.000 militari. Puterea militară a Turciei este evaluată ca fiind cea de-a 15-a putere militară din lume, conform indicelui Global Fire Power. Poate fi acum clădit drumul Turciei către Uniunea Europeană?

Putin și-a exprimat sprijinul pentru încetarea focului, dar nu se grăbește

Post Scriptum: Președintele Vladimir Putin al Rusiei a părut ieri să-și exprime sprijinul preliminar pentru încetarea focului, dar a arătat clar că nu se grăbește. El a spus că dorește să continue negocierile cu președintele Trump, dar a declarat reporterilor de la Moscova că Rusia este în favoarea unui armistițiu de 30 de zile – cu numeroase condiții.

Printre întrebările pe care spera să le abordeze, a spus Putin, este dacă Kievul va continua să primească transporturi de arme în timpul armistițiului și modul în care încetarea focului va fi monitorizată și aplicată. El a spus că forțele ucrainene care ocupă terenuri în regiunea Kursk nu vor avea voie să se retragă pașnic.

Kievul le-ar putea ordona în schimb „să se predea pur și simplu”. El nu și-a repetat cererea ca Kievul să cedeze terenuri din patru regiuni în schimbul încetării focului. Trump a declarat ieri că SUA și Ucraina au discutat despre un teren la care Kievul va trebui să renunțe ca parte a unui acord pentru a pune capăt războiului și a spus reporterilor că „au fost de fapt discutate multe detalii ale unui acord final”.

Rusia a reafirmat joi, 13 martie 2025, că desfășurarea unor trupe de menținere a păcii în Ucraina, idee asupra căreia insistă Franța și Marea Britanie, în eventualitatea unui acord de pace, este „total inacceptabilă” și va considera țările participante la o asemenea forță ca fiind implicate într-un „conflict armat direct” cu Moscova. Așa ca va recomand, deocamdată, să stați liniștiți cu trimiterea de militari români în Ucraina.