Petru prima data in ultimii sapte ani, stocurile de resurse energetice pentru depasirea iernii au fost asigurate inainte de venirea frigului. La prima vedere, aceasta actiune a executivului lasa impresia ca membrii cabinetului Nastase vor sa nu repete greselile predecesorilor si sa ofere companiilor aflate in subordinea Ministerului Industriei si Resurselor (Electrica, Termoelectrica si reinfiintata Romgaz) posibilitatea sa umple din timp depozitele pentru iarna. In plus, achizitionarea anticipa
Petru prima data in ultimii sapte ani, stocurile de resurse energetice pentru depasirea iernii au fost asigurate inainte de venirea frigului. La prima vedere, aceasta actiune a executivului lasa impresia ca membrii cabinetului Nastase vor sa nu repete greselile predecesorilor si sa ofere companiilor aflate in subordinea Ministerului Industriei si Resurselor (Electrica, Termoelectrica si reinfiintata Romgaz) posibilitatea sa umple din timp depozitele pentru iarna. In plus, achizitionarea anticipata a resurselor se poate transforma intr-o importanta economie pentru aceste companii, pentru care devenise un obicei sa cumpere pacura, lignit sau gaze naturale in mijlocul iernii, la preturi cu 20-40% mai mari.
Cabinetul Adrian Nastase nu a avut insa in vedere exclusiv economia facuta de companiile in cauza. Saptamana trecuta a fost publicata in Monitorul Oficial Strategia Nationala de Dezvoltare Energetica. Din acest document rezulta ca sectorul energetic are nevoie, pentru urmatorii trei ani, de investitii minime in valoare totala de 4,5 miliarde dolari. Adica o medie de minim 1,5 miliarde de dolari pe an ce trebuie investiti in sectorul energetic, astfel incat acesta sa poata functiona. Nici companiile in cauza si nici Guvernul Romaniei nu-si pot permite un asemenea efort financiar.
Nu ramane decat o solutie: privatizarea. Dar aceasta solutie implica anumite riscuri, pe care autorii strategiei nu le-au pierdut din vedere, dar nici nu le-au putut cuantifica. Despre independenta energetica a Romaniei, element utilizat de predecesori in campaniile electorale, actuala strategie nu pomeneste nimic. In schimb, este luata in serios o posibila crestere a tarifelor imediat dupa privatizare. Explicatia este cat se poate de simpla: statul va fi obligat sa garanteze investitorilor recuperarea capitalului privat investit in sectorul energetic. Ceea ce inseamna ca executivul va fi fortat (de imprejurari) sa subventioneze energia astfel incat consumul sa nu scada cativa ani buni de acum inainte.
Socul va fi resimtit abia in 2003
La aceasta presiune a subventionarii va contribui si interconectarea sistemului energetic romanesc la sistemul de transport european, incepand cu 1 ianuarie 2002. Aceasta legatura cu Europa, solicitata de companiile romanesti de profil cu multi ani in urma, este acum o arma cu doua taisuri. Pe de o parte, Romania va avea, in sfarsit, posibilitatea sa exporte excedentul de energie electrica. Dar asta cu conditia sa gaseasca clienti si sa nu practice preturi de dumping. Pe de alta parte, interconectarea la sistemul european ofera o piata largita de desfacere producatorilor autohtoni. Cu alte cuvinte, investitorul devenit producator de energie electrica in Romania va avea de ales intre a vinde energia in tara sau la export. O analiza simpla a preturilor energiei electrice in tarile europene arata foarte clar ca Romania are cele mai mici preturi din toata Europa. Desi preturile la energie au crescut in Romania considerabil in aceasta vara, ele continua sa reprezinte mai putin de 70% din media preturilor in tarile membre ale Uniunii Europene, respectiv 92,4 USD/MWh pentru populatie si 81,3 USD/MWh pentru agenti economici. Deci producatorul privat va vinde energie in Romania la un pret mediu al pietelor pe care poate patrunde.
Iar executivul are sarcina de a salva, pe langa o populatie saracita de tranzitie, mii de firme ce ar putea intra in faliment o data cu cresterea preturilor la energie. Experienta similara din perioada 1993-1998 arata cat de sensibila este economia romaneasca la cresterea tarifelor la energie. Aplicarea subventiei incrucisate (cresterea tarifelor la agentii economici pentru mentinerea unor preturi mici la populatie) si absenta restructurarii la nivelul regiilor a pus agentii economici din Romania in situatia de a face fata unui pret mediu al energiei de 68,13 USD/MWh, pentru companii cu un consum anual cuprins intre 1250 si 2000 MWh. In aceste conditii, indicele preturilor pentru produsele realizate de aceste companii a crescut, sub influenta cresterii preturilor la energie, cu 37%.
Pornind de la actualul pret mediu al energiei pentru agentii economici – aproximativ 48 USD/MWh – analistii estimeaza ca deschiderea catre Vest a pietei energiei va provoca o crestere a preturilor cu aproximativ 40%. Efectele vor fi resimtite insa abia din 2003, daca guvernul va respecta strategia energetica si va demara procesul de privatizare incepand cu anul viitor. Cresterea preturilor este amplificata de faptul ca prima faza a privatizarii are in vedere sectoarele de distributie, aici fiind cea mai mare nevoie de investitii. Ceea ce inseamna ca primii afectati vor fi consumatorii captivi, respectiv populatia si microintreprinderile. In ceea ce priveste populatia, actualul executiv social-democrat se va grabi sa gaseasca masuri compensatorii. Pentru microintreprinderi, patronii isi mai pot lega sperantele doar de Autoritatea Nationala de Reglementare in domeniul Energiei (ANRE). Scoaterea ANRE de sub tutela Ministerului Industriei si acordarea autonomiei in stabilirea tarifelor pentru diverse clase de consumatori este solutia pentru care opteaza majoritatea specialistilor in domeniul energiei. In acest fel, piata energiei ar fi deschisa pentru cea mai mare parte a agentilor economici, iar preturile ar fi reglate pe aceasta piata, cu cat mai putine implicatii politice.