Suntem copleșiți, suntem îngenuchiați. Asistăm la un teatru absurd în care forțe politice care ne-au asasinat ani de zile cu sloganuri precum transparență, cinste, meritocrație, performanță etc, etc își dau arama pe față și demarează concursuri naționale de batjocură la adresa cetățeanului român. Exemplele sunt nenumărate, cititorii le cunosc bine, ar fi o pierdere de vreme să le enumerăm.
Știm și înțelegem toți, ba chiar și putem accepta că loialitatea este o calitate mai importantă și mult mai apreciată în politică decât profesionalismul, adecvarea într-o funcție publică sau chiar integritatea. Dar atenție, loialitatea poate veni din structura caracterului sau din prostie, adică atunci când știi că ești prost și nu te primește nimeni nicăieri, stai cuminte și ești loial. Cea de-a doua variantă pare că este preferata politicianului de dreapta, modern și progresist.
Dar oare nu există nicio limită? Nu există un punct de echilibru între loialitate și profesionalism care să poată fi atins? Cu siguranță există! Ceea ce nu există însă este dorința progresistului și al revoluționarului de dreapta de a-l găsi. Totul trebuie să fie acum, totul pentru noi, cine gândește este un dușman public și trebuie distrus. Rapid și fără menajamente. Turma trebuie să se alinieze și să ne urmeze. Unde? Nicăieri, dar ei nu trebuie să știe asta.
Am putea avea pretenția ca “liderii” politici să înțeleagă că fiecare membru de partid pe care îl propun și îl propulsează în funcție îi reprezintă? Pe ei și pe partidul din care fac parte? Ar putea ei să înțeleagă că în fiecare zi în care sfidează bunul simț și inteligența românilor, frustrarea noastră crește în progresie geometrică? Că ard toate punțile peste care trec și nu mai lasă loc de întoarcere, dialog sau revenire?
Sunt oare atât de slabi încât lupta lor zilnică pentru supraviețuire îi lasă “fără benzină” și nu se mai pot gândi la altceva? Sau pur și simplu nu și-au propus niciodată să se gândească și la altceva?
Cum să vorbești despre educație și despre învățământ când numești un ministru cu adeverință în loc de studii? Cum să vorbești despre digitalizare când numești în funcție cheie o domnișoară care apasă cu degetul pe ecranul calculatorului ca să-l deschidă? Cum să vorbești oamenilor despre cinste, când tu ai probleme cu legea sau propui în funcții importante condamnați penal sau suspecți de crimă? Când miniștrii tăi iau șpagă în camioane de tablă? Sau când miniștrii tăi mint public în CV despre studiile sau experiența lor?
Am înțeles că numiți în funcții oameni care vă sunt inferiori în ceea ce privește pregătirea profesională și experiența. Ca să puteți să-i controlați și, de ce nu, să-i umiliți. Să vă simțiți împărați. Dar aveți măcar, dacă nu bun simț, măcar instinct de supraviețuire, să lăsați pozițiile importante, cele care ne afectează viața direct și profund pe mâna unor oameni “mai spălați”. Membri de partid sau nu.
S-a umflat schema publică cu peste 15000 (cinsprezece mii – un orășel mai mic) în ultimul an și jumătate. Se cutremură culoarele ministerelor sau a număratelor agenții naționale de tocurile amantelor, nepoatelor sau verișoarelor aflate în drumul lor grăbit către cafeluță sau locul de fumat.
Noi înțelegem că toți acești neaveniți sau fătuci care populează structura administrativă centrală iau decizii în fiecare zi în numele nostru, decizii care ne influențează în rău viața, decizii care ne distrug viitorul. Voi înțelegeți?
Fiecare forță politică din România, de la stanga sau de la dreapta au abuzat de aceste numiri politice. Exemplele sunt multe și celebre. Și de-o parte și de alta. Dar atât de rău și atât de fără perdea parcă nu a fost niciodată.
Ne-am obișnuit să răspundem la nesimțirea proștilor care ajung în funcții și numesc alți proști pe funcții cu umor și ironie. Poate fi și asta o formă de manifestare și au fost momente în istoria zbuciumată a acestui popor când umorul și ironia ne-au salvat. Dar acum nu este un astfel de moment. Pentru că umorul și ironia implică toleranța. Toleranța la nesimțire, prostie și hoție. O toleranță care acum ne face rău.
Haideți cu toții să fim intoleranți la prostie, hoție și nesimțire. Să fim intoleranți cu toți cei care ne cred proști și masă de manevră. Vom trăi mai bine și cu siguranță mai mult!
