Carlos Barragán, Enrique Andrés Pretel şi Daniel Iriarte au scris o opinie pentru The Confidencial cu privire la strategia Spaniei în raport cu Rusia. Mai exact, s-ar părea că atitudinea liderului rus, Vladimir Putin, generează tensiuni din ce în ce mai aprinse în Europa.
Sentimentul de creștere a ostilității rusești împotriva Spaniei într-un context de tensiune maximă între Bruxelles și Moscova a rupt „statu quo-ul” din administrație cu privire la modul de a face față Kremlinului, arată El Confidencial.
La începutul lunii martie, un înalt oficial din Ministerul de Externe și-a dat seama că contul său de e-mail fusese blocat și a intervenit Centrul Criptologic Național. „Ne-au spus că bănuiau că hackerii ruși s-au infiltrat în comunicațiile noastre interne – explică această sursă – și au vrut să le blocheze”. „Nu se cunoaște amploarea operației sau dacă a avut succes”. Alte surse diplomatice au confirmat că şi conturile lor au fost afectate. Una dintre ele a asigurat că intervenția a afectat doar serviciul consular.
De asemenea, nu există nicio modalitate de a verifica dacă a fost într-adevăr un atac cibernetic rus. Dincolo de detaliile specifice, acest episod confirmă o tendință îngrijorătoare. Spania, din ce în ce mai mult, pare să fie pe radarul strategiei de interferență și dezinformare a Rusiei. Pentru că nu a fost un eveniment izolat. În aceeași perioadă, pe 9 martie, Serviciul Public de Ocupare a Statului (SEPE) a suferit un atac cibernetic de origine necunoscută care a „deturnat” internetul și întregul sistem, afectând eforturile a zeci de mii de cetățeni. Serviciile de informații spaniole au devenit imediat suspicioase față de ruși, având în vedere „momentul” operațiunii și absența unei cereri de răscumpărare, potrivit unor surse ale Executivului. Câteva zile mai târziu, guvernul a asigurat că atacul a fost opera criminalilor cibernetici ruși, fără nicio legătură cunoscută cu Kremlinul.
”Rusia ne tratează ca pe un actor foarte slab”
Acum, o lună și jumătate mai târziu și datorită colaborării altor agenții internaționale, guvernul este „destul de sigur” că atacul a purtat semnătura rusă, așa cum se explică într-o poziție a administrației pentru „El Confidencial”. Cu toate acestea, ei nu îndrăznesc să arate direct către Moscova fără să aibă 100% dovezi de teama represaliilor. „Suntem neutri cu Rusia și aproape niciodată nu îi deranjăm. Dar ei nu fac o distincție între politica europeană și cea spaniolă și ne văd ca pe o altă verigă a NATO și a Uniunii Europene”, afirmă aceeași sursă, care suspectează că au existat mai multe „atacuri” decât cele au ajuns în mass-media. „În prezent, Rusia ne tratează ca pe un actor foarte slab, Putin nu ne respectă deloc”.
Întrebat despre aceste presupuse atacuri cibernetice și despre o posibilă schimbare de curs în relațiile cu Moscova, un purtător de cuvânt al Ministerului Afacerilor Externe s-a limitat să spună că „strategia Spaniei [în ceea ce privește Rusia] este în concordanță cu cadrul conceptual pe care chiar statele UE l-au dat reciproc în cadrul Consiliului: așa-numitele cinci principii directoare”. Mai mult, el a declarat că, dacă ar exista vreo modificare, „aceasta ar fi făcută în mod coordonat cu partenerii noștri europeni”. La rândul său, ambasada Rusiei de la Madrid a reamintit doar că Spania poate contacta Centrul Național de Coordonare pentru Incidente Informatice rus ori de câte ori dorește „să clarifice orice incident cibernetic și să-l examineze pentru a rezolva problema”. Ziarul nostru a contactat şi Centrul Criptologic Național pentru a include comentariile sale, dar încă nu a primit niciun răspuns.
În septembrie 2020, guvernul a început să pregătească vizita în Spania a Svetlanei Tihanovskaia, liderul opoziției din Belarus care a trebuit să fugă din țară din cauza campaniei represive a dictatorului Aleksandr Lukaşenko. Într-o ședință pregătitoare, un înalt oficial din Ministerul de Externe s-a întrebat dacă ar fi o idee bună pentru relațiile Spaniei cu Rusia. „Dar asta nu-l va supăra pe Putin?” a întrebat oficialul.
Scena, relatată de un participant la ședință, este o mostră a strategiei de calmare și izolare urmată până în prezent de guvernele spaniole succesive. Cu toate acestea, sentimentul de ostilitate crescândă împotriva Spaniei într-un context de tensiune maximă între Bruxelles și Moscova a rupt „statu quo-ul” din Administrație cu privire la modul de a trata cu Rusia. Din ce în ce mai mulți tehnicieni, politicieni și diplomați se alătură vocilor, odinioară minoritare, care au avertizat de multă vreme că încercarea de a se reține și a-i face pe plac lui Putin în același timp nu funcționează. Unii chiar susțin exercitarea unei presiuni mai mari asupra Rusiei printr-o acțiune europeană comună. „De ani de zile am deteriorat relația dintre Moscova și Madrid și există din ce în ce mai multă activitate rusă sub acoperire, mai ostilă și mai dezinhibată”, a spus pentru „El Confidencial” Nicolás de Pedro, cercetător principal la Institute for Statecraft din Londra. „Experiența arată, atât la nivel spaniol, cât și european, că politica de relaxare cu Moscova face ca Kremlinul să o interpreteze ca pe un stimulent pentru creșterea presiunii sale”.
Spania vrea să evite conflictele
Deci, dacă până acum Spania a încercat să evite conflictele diplomatice, cărui fapt i se datorează această bruscă animozitate rusească? Mulți experți indică controversata călătorie a lui Josep Borrell la Moscova în februarie, când șeful diplomației europene a criticat public Kremlinul pentru tratamentul opozantului rus Aleksei Navalnîi, arestat în ianuarie și condamnat câteva săptămâni mai târziu pentru un presupus caz de fraudă din 2014.
Ministrul rus de Externe, Serghei Lavrov, a răspuns organizând o ieșire media împotriva delegației europene. Într-una dintre cele mai tensionate conferințe de presă din ultimii ani, oficialul rus a criticat „aroganța” UE și a comparat cazul Navalnîi din fața lui Borrell cu cel al liderilor independenței catalane care „sunt în închisoare pentru organizarea unui referendum”. „Impasul” – subliniază diverse surse și analiști familiarizați cu situația – a făcut ca Spania să câștige vizibilitate pe radarul operațiunilor hibride de interferență politică, război cibernetic și dezinformare care sunt de obicei atribuite Moscovei. Pe de o parte, țara noastră, explică aceste surse, face parte dintr-un obiectiv mai larg în strategia rusă de a slăbi partenerii UE și NATO ca parte a pulsului geopolitic pe care îl susține cu Occidentul. Pe de altă parte, experții interpretează un mesaj clar către Madrid pentru ca acesta să nu intervină în afacerile sale interne. Acest nivel de ostilitate nu s-a mai văzut din zilele tulburi ale referendumului ilegal de independență din Catalonia, în urmă cu aproape patru ani, când guvernul lui Mariano Rajoy a denunțat Uniunii Europene o presupusă ingerință rusă care a alimentat sentimentul anti-spaniol.
„Ceea ce s-a întâmplat cu Borrell la Moscova nu a fost o anecdotă, ci preambulul la ceva care câștigă consistență”, avertizează De Pedro. O mostră a acestei deteriorări diplomatice poate fi văzut în narațiunea propagandistică rusă a conferinței de presă eșuate a lui Borrell. Presa legată de Kremlin și-a desfășurat toată artileria câteva zile mai târziu pentru a denunța încarcerarea rapperului Pablo Hasél și tulburările care au fost generate în Catalonia. „Spania a preluat conducerea în condamnarea [acțiunilor Rusiei]”, a declarat presa de stat „Sputnik Mundo” într-un articol care a afirmat în același paragraf că în Spania a fost o „represiune dură”, iar acțiunile poliției împotriva protestatarilor pro-Navalnîi nu au fost altceva decât „aplicarea legii”.
Relația Rusia-Europa, într-un moment grav
În februarie, în fața atacului verbal rus care l-a comparat pe Navalnîi cu politicienii catalani închiși în Spania, ministrul de Externe, Arancha González Laya, a răspuns imediat Moscovei: „Fără a intra în comparații, care sunt întotdeauna urâte, aș vrea să reamintesc ministrului Lavrov că Spania este una dintre cele 23 de democrații complete din lume și există doar 23. Rusia se află pe locul 124 dintr-un total de 167 de țări”. După două luni, pe 5 aprilie, în timpul unei vizite în țările baltice, ministrul spaniol a subliniat interesul Spaniei pentru securitatea din regiune, într-un mesaj voalat pentru Kremlin. În Letonia, 300 de soldați spanioli participă în prezent la misiunea NATO pentru a descuraja Moscova de la efectuarea oricărei operațiuni militare la frontieră.
Între timp, relațiile dintre Rusia și Europa se află într-unul dintre cele mai grave momente din ultimii ani. În ultimele săptămâni, ca urmare a impunerii de sancțiuni pentru cazul Navalnîi, mass-media de stat rusă și-a intensificat retorica anti-europeană, acuzând UE că este „golpistă”, „marioneta SUA”, „etichetă albă NATO” sau sub ocupația militară americană. Comunicarea cu Washingtonul este, de asemenea, la un nivel scăzut, de când președintele Joe Biden l-a numit pe Putin „ucigaș”, la care Rusia a răspuns trimițând 150.000 de soldați la granița cu Ucraina – pe care a început să îi retragă săptămâna aceasta.
Logica urmată de manevrele diplomatice rusești este simplă: slăbirea ambelor blocuri – atât Alianța Atlanticului, cât și Uniunea Europeană – prin exacerbarea tensiunilor lor interne pentru a încuraja divizarea și a evita fronturile coezive. Pentru a face acest lucru, Moscova folosește totul – energia, mass-media, diplomația, influența în instituțiile internaționale, drepturile omului – ca o armă geopolitică în slujba națiunii. Lucru pe care îl descoperă țările europene care au încercat să mențină o relație cordială cu Rusia, precum Germania, separând tensiunea politică de relația comercială. „În cazul rusesc, nu are sens să se facă distincția între elitele politice și cele economice, deoarece acestea sunt aceleași persoane”, spune un observator experimentat al politicii ruse, cu o poziție în administrația spaniolă.
Din acest motiv, mass-media rusă profită de ocazie pentru a amplifica și a consacra polemica. În Germania, oferă toată vizibilitatea așa-numiţilor „querdenker”, negaţioniştii pandemiei Covid-19, acoperind protestele, oricât de minoritare ar fi, și acordând spațiu purtătorilor de cuvânt ai mișcării. O tactică similară cu cea folosită cu „Vestele galbene” din Franța, în pofida încercărilor lui Emmanuel Macron de a calma relațiile cu Rusia. Exemplele se repetă în Italia, Grecia, Polonia … Cu toate acestea, în majoritatea acestor cazuri – așa cum s-a întâmplat cu atacul cibernetic împotriva SEPE – există şi dificultatea de a demonstra că Moscova este cea care stă în spatele acestor episoade de dezinformare sau de război hibrid. Analiștii subliniază că Putin a învățat să-și șteargă urmele de la locul crimei. „În ultimii ani, Kremlinul a efectuat externalizarea și subcontractarea acestui tip de operațiuni și atacuri cibernetice”, spune De Pedro. „În orice caz, este greu de crezut că Kremlinul nu este cel puțin conștient de acest tip de operațiune și se poate presupune că își supraveghează și controlează direcția strategică”.