Strategiile anticriză ale noii guvernări suferă de optimism

Programele anticriză ale principalelor partide nu numai că sunt greu de armonizat, dar experţii, atåt cei interni, cåt şi cei externi, cred că ele au şanse modeste de a rezista la testul realităţii. Situaţia tensionată a economiei internaţionale reprezintă motivul invocat de ambele părţi pentru a explica surprinzătoarea alianţă dintre PD-L şi PNL, iar aplicarea propriului program anticriză (însoţită de impunerea unui candidat la postul de premier) a fost condiÅ

Programele anticriză ale principalelor partide nu numai că sunt greu de armonizat, dar experţii, atåt cei interni, cåt şi cei externi, cred că ele au şanse modeste de a rezista la testul realităţii.

Situaţia tensionată a economiei internaţionale reprezintă motivul invocat de ambele părţi pentru a explica surprinzătoarea alianţă dintre PD-L şi PNL, iar aplicarea propriului program anticriză (însoţită de impunerea unui candidat la postul de premier) a fost condiţia principală pusă de PNL pentru a intra la guvernare alături de una sau alta dintre formaţiunile cåştigătoare ale scrutinului din 30 noiembrie. Chiar dacă oamenii politici ar fi sincer preocupaţi de soarta economiei, este greu de spus cåte dintre strategiile elaborate de aceştia se vor dovedi cu adevărat aplicabile în realitate şi, mai ales, utile.

Aflat pe primul loc ca număr de voturi primite, Partidul Social Democrat suferă destul de serios la capitolul program anticriză. De fapt, PSD a rezolvat cel mai simplu problema – o parte importantă a strategiei lor în domeniu e compusă din promisiuni electorale, cărora le-au fost adăugate cåteva măsuri noi.

Printre obiectivele deja cunoscute se numără reducerea impozitului pe venit pentru cei care cåştigă sub salariul mediu pe economie, de la 16% la 10%, reducerea la 5% a TVA la alimentele de bază şi creşterea la 25% a TVA pentru produsele de lux, oferirea unui bonus la prima angajare pentru tinerii care provin din mediul rural sau din familii cu venituri mici, anularea taxelor pentru angajaţii cu vårste sub 25 de ani şi peste 45 de ani şi pentru studenţii angajaţi part-time. Pentru a scădea cheltuielile populaţiei, PSD vrea să introducă un tarif social la consumul de energie electrică şi să modifice coşul de energie în favoarea consumatorilor casnici.

Social-democraţţii mai promit şi reducerea cheltuielilor bugetare, inclusiv prin scăderea numărului agenţiilor guvernamentale, introducerea planificării bugetare multianuale, dar şi lansarea unor proiecte de investiţii în infrastructură şi dezvoltare rurală. De asemenea, ei vor să acorde subvenţii de 1.500 de lei la hectarul de teren cultivat şi să reducă cu 50% preţul motorinei folosite în agricultură, precum şi sprijin pentru comasarea terenurilor.

La capitolul măsuri noi, PSD promite instituirea unor fonduri de ajutorare a exportatorilor şi pentru subvenţionarea dobånzilor la creditele IMM, garantarea integrală a depozitelor bancare ale populaţiei şi stimulente fiscale pentru companii. De asemenea, sunt avute în vedere oprirea temporară a privatizărilor strategice şi a achiziţiilor publice „neesenţiale“, printre care aceea a avioanelor de luptă. PSD a mai anunţat că ia în calcul, pentru 2009, două variante de creştere economică, de 6%, respectiv de 4,5%.

Bani mai puţini pentru sistemul public

Cel mai probabil partener de guvernare al PSD, Partidul Democrat-Liberal, a prezentat un program anticriză structurat pe trei obiective principale. În primul rånd, PD-L doreşte „stimularea creării de locuri de muncă şi continuarea creşterii economice“, ce ar urma să fie făcută, printre altele, prin menţinerea cotei unice şi a TVA, scutirea de impozit a profitului reinvestit în resurse umane, tehnologii, echipamente şi utilaje, eliminarea a 100 de taxe şi constituirea unui fond de criză de un miliard de euro pentru creditarea IMM-urilor şi a unui fond de un miliard de euro pentru garantarea, în proporţie de 50 %, a creditelor bancare acordate pentru continuarea investiţiilor autohtone în Romånia.

În acelaşi scop, ar trebui să se asigure absorbţia integrală a fondurilor europene, să crească investiţiile în infrastructură, să fie relansat programul de privatizare, dar şi să fie stimulată agricultura (prin reducerea accizei pe motorina utilizată în domeniu, majorarea subvenţiei pe hectar sau plata de la buget a cheltuielilor pentru cadastru şi înscrierea terenurilor în Cartea funciară).

Democrat-liberalii mai doresc şi să reformeze administraţia publică, prin descentralizarea deciziei şi a resurselor şi „reducerea masivă a numărului agenţiilor guvernamentale“, să realizeze un sistem de salarizare unitară şi echitabilă în sistemul public şi să introducă un moratoriu privind achiziţiile de autoturisme, mobilier sau aparatură electronică de lux de către instituţiile publice, respectiv privind angajarea de personal în instituţiile publice. Nu în ultimul rånd, se vrea păstrarea deficitului bugetar la maxim 3% din PIB.

Al doilea obiectiv al PD-L este „prevenirea apariţiei unei crize umane în Romånia, ca urmare a efectelor crizei internaţionale“. „Prima dintre măsurile din acest capitol este introducerea pensiei sociale minim garantate de 350 de lei pe lună, şi aici este vorba în primul rånd de pensionarii care au lucrat în fostele CAP-uri, dar şi de pensionari care au lucrat în întreprinderi de stat, dar care nu au avut suficienţi ani de muncă“, spunea Theodor Stolojan cu doar cåteva zile înainte de surprinzătoarea decizie de a renunţa la nominalizarea sa ca premier.

Tot aici sunt incluse creşterea pensiilor pentru cei care au lucrat în grupele I şi a II-a de muncă, majorarea la 100 de lei pe lună a alocaţiei pentru copii, majorarea rentei viagere anuale la 100 euro pentru fiecare hectar dat în arendă şi la 150 euro pentru fiecare hectar de teren våndut, dar şi prelungirea perioadei de acordare a indemnizaţiei de şomaj cu durata necesară absolvirii cursurilor de recalificare.

Democrat-liberalii mai promit şi că, în cazul creşterii excesive a costului împrumuturilor, vor acţiona împreună cu băncile pentru prevenirea pierderii locuinţelor cumpărate prin credit ipotecar de către familiile din clasa de mijloc care sunt solvabile, dar au greutăţi temporare în achitarea datoriilor, şi că vor coopera cu sectorul bancar „pentru asigurarea lichidităţii pieţelor financiare şi prevenirea blocării creditării“.

La ce scenariu ne raportăm?

În cazul în care, totuşi, jocurile politice de pe ultima sută de metri s-ar concretiza într-o alianţă guvernamentală PDL-PNL, liberalii vin la negocieri propunånd, printre altele, alocarea a trei miliarde de euro pentru a impulsiona companiile să investească în inovaţie, acestea urmånd să creeze locuri de muncă în domenii de vårf. De asemenea, firmele care recrutează oameni intraţi în şomaj de cel puţin trei luni ar urma să primească 1.000 de euro pentru fiecare angajare. Scăderea CAS-ului cu zece procente, pånă la 30%, şi acordarea de reduceri de taxe pentru firmele care îşi plătesc impozitele la timp sunt alte prevederi pe care le-ar promova liberalii în eventualitatea intrării la guvernare.

Cum posibilitatea aceasta pare din ce în ce mai redusă, atenţia se îndreaptă înspre „experţii PSD şi PD-L“, care, potrivit lui Mircea Geoană, lucrează la „armonizarea programelor anticriză ale celor două partide“. În ciuda unor mici asemănări uşor de remarcat, procesul nu poate avea loc fără concesii majore. Surse din cadrul partidelor care negociază pentru formarea guvernului ne-au declarat că există, mai ales în PD-L, un curent ce consideră că măsurile propuse a fi adoptate vor fi insuficiente în comparaţie cu gravitatea situaţiei.

„Ar fi necesară retragerea bugetului din Parlament şi reconfigurarea lui pentru o creştere economică zero (programul anticriză al democrat-liberalilor luase, oficial, în calcul trei scenarii de creştere economică: 7%, 5% şi, respectiv, 4% – n. red.), semnarea unui acord cu FMI – trebuie să avem o plasă de siguranţă, şi Polonia a făcut-o, deşi situaţia lor este mai bună decåt a noastră – şi plafonarea salariilor în instituţiile publice la nivelul veniturilor demnitarului cu cel mai înalt grad. Această din urmă decizie ar putea scădea semnificativ cheltuielile de personal“, au arătat sursele mai sus menţionate.

Chiar şi Theodor Stolojan este de acord că realitatea ar putea da peste cap prognozele. „Dacă producţia industrială scade în continuare, programul anticriză pe care l-am prezentat este doar o copilărie pe långă ce program va trebui adoptat la începutul anului viitor“, a declarat acesta în cadrul unei dezbateri publice organizate de Grupul de Dialog Social în urmă cu o lună.

Şi experţii independenţi îşi exprimă anumite reţineri privind impactul strategiilor împotriva crizei. „Dacă se au în vedere măsurile adoptate în planul anticriză, deficitul bugetar pentru 2009 ar urca la 6,3% din PIB“, a declarat Lucian Croitoru, consilierul guvernatorului BNR, citat de Mediafax. Croitoru crede că, din contra, deficitul bugetar ar trebui redus pånă la 1% anul viitor (prin redimensionarea cheltuielilor publice concomitent cu o creştere a ponderii veniturilor în PIB), pentru a produce o ajustare de 4% din PIB a deficitului de cont curent, performanţă care „ar da investitorilor încrederea că politicile publice sunt coerente“.

«Dacă producţia industrială scade în continuare, programul anticriză pe care l-am prezentat este doar o copilărie pe långă ce program va trebui adoptat la începutul anului viitor.»
Theodor Stolojan

2 mld. de euro ar urma să fie alocate constituirii unor fonduri de criză pentru creditarea, respectiv garantarea împrumuturilor pentru companii autohtone

«Dacă se au în vedere măsurile adoptate pentru a contracara criza, deficitul bugetar pentru 2009 ar putea urca pånă la 6,3% din PIB.»
Lucian Croitoru, consilierul guvernatorului BNR

0% este creşterea economică pe care o prevăd pentru 2009 unii reprezentanţi ai coaliţiei PD-L-PSD, cerånd ca bugetul şi programele anti-criză să fie ajustate în concordanţă cu aceasta

«Made in Romania» nu rezolvă problemele economiei

DEZAMĂGIRE Achiziţia de produse romåneşti nu ne ajută prea mult să ieşim din criză: 95% din producţia de alimente şi băuturi şi 80% din totalul hainelor romåneşti se vånd deja pe piaţa locală.

La finalul lunii noiembrie, în mediul online a circulat un mesaj intitulat „Economia Romåniei, foarte important!“, prin care eram îndemnaţi „să cumpărăm Made in Romania tot ce se poate“, în ideea în care „cu cåt mai mulţi vor cumpăra produse romåneşti, cu atåt mai mult vor avea de lucru romånii şi vom trece mai uşor peste criză“. Mesajul pare copiat din discursul preşedintelui Băsescu, care declarase, în aceeaşi perioadă, că o să cumpere numai lapte, unt şi roşii romåneşti, pentru că, procedånd astfel, „fiecare dintre noi putem ajuta chiar economia noastră“.

Industria alimentară, cea vizată, în primul rånd, de preşedinte, nu suferă, însă, prea tare de pe urma lipsei de consumatori pe piaţa internă, ci, mai degrabă, de pe urma exporturilor precare (reprezentånd mai puţin de 5% din totalul producţiei). „După nebunia primilor ani de după Revoluţie, cånd numai mărcile vestice erau bune şi ne era ruşine să consumăm produse locale, uşor, uşor, au apărut şi mărci romåneşti cumpărate cu måndrie. Mai mult, se întåmplă şi ceea ce părea, pånă nu demult, imposibil: există acum branduri autohtone în categoria premium, cumpărate cu loialitate, Ursus şi Borsec, de exemplu“, spune Alexandra Rusu, senior marketing consultant, MGT Business Services.

Romånul mediu cumpără haine de 300 de lei pe an

Lucrurile stau asemănător în industria articolelor de îmbrăcăminte: 80% din producţia din acest segment rămåne pe piaţa internă, potrivit Mariei Grapini, preşedintele Federaţiei Patronale a Textilelor, Confecţiilor şi Pielăriei (FEPAIUS). Aşadar, problemele din industrie sunt mai degrabă legate de căderea pieţei lohnului şi accesarea cu mare greutate a fondurilor europene, decåt de consumul scăzut. Mai mult, este de aşteptat ca acesta să crească în perioada următoare, crede Aurelienţu Popescu, preşedintele executiv al furnizorului de servicii pentru industria textilă Expoconfintex: „În momentul de faţă, cheltuielile făcute anual de romåni pentru articolele de îmbrăcăminte sunt de doar 80 de euro, faţă de circa 1.300 de euro în statele dezvoltate, deci probabil că vor cunoaşte un trend ascendent“.

Situaţia stă altfel în cazul produselor electrocasnice şi electronice, unde le preferăm încă pe cele din import. În prima categorie, Arctic deţine o cotă de piaţă de peste 30%, dar Electrolux Samus exportă cea mai mare parte a producţiei, ceea ce face ca restul de două treimi din piaţă să fie deţinute de străini. Cåt despre fabricanţii autohtoni de electronice, aceştia reprezintă sub o treime din comerţul intern de profil. Brandurile cele mai cunoscute sunt Diablo (produs de retailerul Flanco), Myria (gamă aparţinånd Altex) şi Eboda (lansat de Rosal Import Export, compania omului de afaceri Silviu Prigoană). Cum diversitatea ofertei locale e scăzută şi imaginea mărcilor încă neclară, e uşor de bănuit că şansele de creştere semnificativă a vånzărilor romåneşti în domeniu sunt reduse.

Nu înseamnă, totuşi, că alegerea produselor „Made in Romania“ nu joacă nici un rol. Dacă importurile de alimente şi băuturi ar ajunge la 19% din consumul intern, în loc de 20% cåt reprezintă astăzi, s-ar adăuga peste 130 de milioane de euro la cifra de afaceri a firmelor autohtone. Pentru comparaţie, unul dintre cei mai importanţi producători locali din domeniu, Angst, a înregistrat în 2007 venituri de 60 de milioane de euro.

«2007 a însemnat pentru industria textilă o creştere pe piaţa internă, care nu a compensat, însă, scăderea mare înregistrată de producţia în lohn.»
Maria Grapini, preşedinte, FEPAIUS