Piaţa de consiliere terapeutică s-a majorat de cinci ori în ultimi trei ani. Un psihoterapeut câştigă lunar între 500 şi 10.000 de euro. Deşi tariful recomandat de federaţia română de profil este de 60 de lei, în cazul celor mai titraţi specialişti, pacientul poate plăti 250 de lei pentru o singură oră de consiliere. „Ca afacere, cel puţin în Bucureşti, este foarte bună“, spune psihoterapeutul Anda Păcurar. „Sunt puţini specialişti, în general,
Piaţa de consiliere terapeutică s-a majorat de cinci ori în ultimi trei ani. Un psihoterapeut câştigă lunar între 500 şi 10.000 de euro. Deşi tariful recomandat de federaţia română de profil este de 60 de lei, în cazul celor mai titraţi specialişti, pacientul poate plăti 250 de lei pentru o singură oră de consiliere.
„Ca afacere, cel puţin în Bucureşti, este foarte bună“, spune psihoterapeutul Anda Păcurar. „Sunt puţini specialişti, în general, şi cereri din ce în ce mai multe. Oamenii nu aşteaptă să vină până când ajung la o stare acută, vin la primele semne de anxietate sau când remarcă la ei comportamente diferite“, explică ea. Asemenea tuturor membrilor Asociaţiei pentru Psihologie şi Psihoterapie Adleriană, Anda este adepta sistemului canadian, prin care clientul are de ales între mai multe grile de tarifare, în funcţie de posibilităţile financiare. „Acordăm şi consiliere pro bono, însă majoritatea pacienţilor nu acceptă să fie trataţi gratuit. Aşa că, dacă unul plăteşte o şedinţă cu 30 de lei, altul poate oferi, pentru aceleaşi servicii, 100 de lei“.
Indiferent de motivul pentru care aleg să intre în cabinetul de psihoterapie, majoritatea pacienţilor îşi dau seama că problemele lor sunt legate, de fapt, de stresul de la locul de muncă. „De regulă, este vorba de femei, care, din cauza accentului pus pe dezvoltarea carierei, nu reuşesc să aibă o relaţie stabilă pe plan personal“, povesteşte Ileana Botezat Antonescu, preşedintele Federaţiei Române de Psihoterapie. „Pot fi cazuri de încordare, de anxietate sau de „burnout“ (epuizare fizică, psihică, emoţională)“, enumeră Anda Păcurar cele mai frecvente situaţii de acest tip. Sunt însă şi cazuri particulare de „stres corporatist“: „mulţi vin chiar din dorinţa de a-i face capabili să ajungă într-o corporaţie, pentru că au iluzia că numai acolo se pot realiza profesional“. Odată ajunşi în compania dorită, pot avea alte surprize neplăcute, întrucât „stresul în multinaţionale este creat şi de mediul artificial, de ideile care le sunt băgate în cap, de genul: „trebuie să fii mândru că faci parte din echipa noastră“, spune Anda Păcurar.
O profesie, 900 de practicanţi, 25 de viziuni
Deşi priviţi din afară sunt percepuţi, cu toţii, drept oamenii care te invită să te întinzi pe canapea şi încearcă să te îndrume spre găsirea liniştii, în realitate, nimic de pe piaţa de psihologie-psihoterapie nu este unitar. În primul rând, trebuie făcută deosebirea între psiholog şi psihoterapeut. Astfel, primul este cel care a terminat facultatea de psihologie şi care, în urma unor cursuri de specializare ulterioare, are competenţe pentru evaluări şi testări. În schimb, psihoterapeuţii sunt mai apropiaţi, ca disciplină, de psihiatrie, şi pot fi şi absolvenţi de medicină, teologie sau asistenţă socială, de exemplu.
O altă confuzie privind statutul psihoterapeuţilor este legată de faptul că, în ciuda numărului relativ mic de practicanţi (mai puţini de o mie), ei sunt separaţi în peste 25 de asociaţii, în funcţie de adeziunea la unul sau altul din numeroasele curente teoretice. Cel mai popular dintre acestea, atât în lume, cât şi în România, este curentul cognitiv-comportamental, singurul ale cărui rezultate pot fi cuantificate, întrucât funcţionează după anumite grile clare, aplicate fiecărui client în parte. „Numeroasele asociaţii profesionale de psihoterapie, reunite sub umbrela FRP, recunosc aceleaşi standarde de formare şi aceleaşi norme etice“, explică Ileana Botezat Antonescu, cum, de fapt, indiferent de metoda aplicată, rezultatul terapiei trebuie să fie acelaşi: ameliorarea stării pacientului.
Statistici
PROFIL Un studiu realizat la începutul anilor 2000 în Marea Britanie arăta că vârsta medie a psihoterapeuţilor este de 51 de ani, iar 70% din ei sunt femei. De asemenea, înainte de a se dedica psihoterapiei, 95% din ei avuseseră altă meserie. Cele mai frecvente ocupaţii anterioare sunt învăţământul (27%), asistenţa socială (22%) sau consultanţă (21%). Doar 11% dintre ei fuseseră înainte psihologi.
INDIVIDUAL În Statele Unite, 40% din psihoterapeuţi lucrează pe cont propriu. În medie, o oră de consiliere este taxată cu 135 de dolari.