Fiecare al treilea om care lucrează este afectat de stres, indiferent de domeniul profesional, natura muncii sau nivelul ierarhic. Stresul profesional este a doua cauză a problemelor de sănătate în Europa. Jumătate din absenţele înregistrate la serviciu sunt urmarea stresului. Pierderile companiilor se ridică anual la zeci de miliarde de euro.
Numărul persoanelor care participă la un curs de management al stresului a crescut exponenţial în ultima perioadă. Mulţi vin din proprie iniţiativă. Unul dintre motivele frecvent invocate îl constituie stările prelungite de insomnie. Este semnalul de alarmă care îi determină să ia măsuri. De cele mai multe ori, semnalul este recepţionat foarte târziu. „În Germania, îmi povestea un coleg, sunt trimişi la astfel de cursuri angajaţii care trântesc o singură dată uşa sau care răspund nepoliticos la un telefon, explică Ciprian Teleman, trainer la TMI. Pentru specialiştii de resurse umane, acestea sunt semnale că angajaţii sunt stresaţi şi îi trimit la tratament pentru a-şi înţelege emoţiile.“ La noi, nu există nici criterii de apreciere şi nici o practică uzuală. Doar companiile interesate să menţină un nivel ridicat al performanţei apelează la programe de management al stresului. Dar nici acestea nu se străduiesc prea mult să analizeze adevăratele cauze generatoare de stres şi impactul asupra afacerii. Mulţi manageri consideră că dacă organizează un program relaxant de teambuilding, energiile negative se vor descărca şi în companie va domni, iarăşi, armonia. Nici programul de gestionare a stresului nu ajută mai mult dacă în organizaţie sunt factori care menţin la cote ridicate tensiunea angajaţilor. Stilul de conducere, statutul, rolul în organizaţie, sistemul de gestionare a carierei, relaţiile de la locul de muncă, programul de lucru şi, nu în ultimul rând, activitatea desfăşurată sunt factorii principali care pot declanşa sau întreţine stresul la cote alarmante.
„Este suficient ca un şef stresat să se plimbe prin companie. Împrejurul lui va arunca valuri de stres, precum microbii dintr-un strănut. Toţi cei din preajmă vor fi contaminaţi.“ Metafora folosită de Ciprian Teleman este ilustrativă asupra modului în care se propagă stresul într-o companie. Câţi manageri conştientizează impactul stresului personal asupra subalternilor? Cristian Vârban este un exemplu singular. El a venit la cursul de management al stresului nu numai pentru că-şi doreşte un echilibru în viaţa personală, ci şi pentru a putea să organizeze mai bine activitatea angajaţilor. Anul acesta a fost un an greu în afacerile desfăşurate, recunoaşte directorul de la Real Grup. „Introducerea unor echipamente şi tehnologii noi a generat mari schimbări, ceea ce a generat stres mult, deşi am încercat să instruiesc oamenii pentru a face faţă. Vreau să înţeleg cauzele stresului pentru a putea menţine echilibrul în limitele care definesc efectele pozitive. Numai aşa îi pot ajuta pe ceilalţi să-şi atingă obiectivele individuale.“
Analiza stresului face posibilă înţelegerea problemelor
Studiile întreprinse în ultimii ani demonstrează că un sfert dintre angajaţi consideră că munca este factorul cel mai stresant al vieţii. Specialiştii consideră că avem nevoie totuşi de anumite doze de stres pentru a fi motivaţi. În cantităţi rezonabile, chiar ne face bine! Proporţia diferă de la un individ la altul. Fiecare reacţionează în mod personal în faţa provocărilor. De aceea, prin stres se înţelege reacţia individului în faţa presiunii şi nu presiunea exercitată asupra lui. Problemele apar numai atunci când cantitatea stimulului devine mai mare decât cea care poate fi suportată. „Eu am cerut să fiu trimis la un curs de managementul timpului, dar şefa mea m-a propus pentru unul de management al stresului, comentează Radu Stan. Acum, îmi dau seama că a apreciat mai bine ceea ce aveam nevoie. Cursul mi-a deschis o perspectivă mai bună asupra problemelor personale pe care le întâmpinam zi de zi, dar şi pentru a privi din punctul de vedere al celorlalţi, cu care lucrez.“ Administratorul parcului auto de la Pfizer recunoaşte că, de-abia după curs, a putut să-şi dea seama că stresul este de fapt factorul care afectează într-o proporţie semnificativă productivitatea companiei pe termen lung. Supuşi unor presiuni prea mari, angajaţii caută căi de reechilibrare. Cea mai simplă este de părăsirea companiei. Îşi rezolvă problemele personale generate de stres. Dar compania rămâne, în continuare, cu aceleaşi probleme. Dacă nu chiar mai mari!
Ciprian Teleman consideră că dacă oamenii conştientizează problemele, deja au 90% din soluţii la dispoziţie. În continuare, trebuie numai să înveţe tehnicile de soluţionare. Trainerul TMI spune că aceste tehnici se focalizează pe învăţarea comportamentelor dificile, deoarece o bună parte din stresul de la locul de muncă provine din interacţiunea cu persoanele care ne stresează. „Stresul provine din faptul că nu putem înţelege, accepta sau tolera comportamentul altora. Pentru a aborda cu succes o relaţie, trebuie să fac trei paşi obligatorii: 1) Să înţeleg persoana din faţa mea. 2) Să mă înţeleg pe mine. 3) Să descopăr diferenţa sau excesele.“ Etapa următoare constă în construcţia unei relaţii de încredere cu persoana respectivă, etapă în care, de asemenea, trebuie parcurşi anumiţi paşi, respectând o anumită ordine predefinită: 1) Să o ascult ca să o înţeleg. 2) Să-i înţeleg obiectivele. 3) Să o ajut să-şi atingă obiectivele. 4) Să-i arăt că sunt de partea ei.
5) Să o conving că poate avea încredere în mine.
Managementul stresului înseamnă, în primul rând, aducerea acestuia în zona în care poate fi controlat. În organizaţie, sarcina cade în primul rând în seama top-managementului şi a specialiştilor de resurse umane. Aceştia ar trebui să fie primii participanţi la un program de management al stresului, într-o fază care ar ajuta la înţelegerea şi prevenirea fenomenelor nedorite în organizaţie, şi nu după ce simptomele stresului se manifestă acut. Pentru a preveni stresul, managerii pot folosi o serie de tehnici instituţionale: asigurarea mecanismelor adecvate de comunicare, consilierea şi suportul, asigurarea odihnei adecvate, reducerea birocraţiei. Cu eforturi minime, se pot diminua efectele majore ale stresului la locul de muncă: diminuarea productivităţii, absenteismul, accidentele de muncă, fluctuaţia de personal şi creşterea conflictelor interne.
«Există o mare încărcătură de sarcini, dar şi lipsa comunicării generează stresul. Poate şi pentru că departamentele se comportă ca nişte concurenţi.»
Radu Stan, administrator parc auto, Pfizer
«Reducerea stresului mă ajută să iau decizii mai bine cântărite. În proiectele pe care le conduc, trebuie să-i înţeleg şi pe ceilalţi, altfel nu-i voi mobiliza.»
Cristian Vârban, director general, Real Grup
«Din păcate, nu primim pe inventar o inimă la serviciu, pe care să o putem zgâria cât vrem, iar acasă să plecăm liniştiţi, cu inima noastră.»
Ciprian Teleman, trainer TMI
Factori de stres
Stilul de conducere
• lipsa unor obiective clare
• slaba comunicare şi lipsa de informare în cadrul organizaţiei
• neconsultarea şi neimplicarea angajaţilor în schimbările şi modificările de la locul de muncă
• lipsa sprijinului din partea conducerii
Statutul, rolul în organizaţie
• statut neclar în organizaţie
• obiective şi priorităţi contradictorii
• nivel înalt de responsabilitate la locul de muncă
Cariera
• incertitudine în evoluţia carierei
• frustrări în dezvoltarea carierei
• statut incert şi lipsa recunoaşterii
• nesiguranţa locului de muncă
• insuficienţa programelor de instruire
• modificarea statutului în cadrul organizaţiei
Decizie şi control
• slaba participare la luarea deciziilor
• lipsa controlului asupra propriei munci
Relaţiile la locul de muncă
• izolare fizică sau socială
• legături slabe cu superiorii, lipsă de comunicare
• conflicte interpersonale
• diferite tipuri de hărţuire (agresivitate verbală, hărţuire sexuală etc.)
Proiectarea locului de muncă
• sarcini de muncă repetitive şi monotone
• riscuri semnificative de accidentare şi îmbolnăvire profesională la locul de muncă (tehnologii cu riscuri de accidentare, zgomot, noxe etc.)
• teama de tehnologie în raport cu responsabilitatea
• lipsa de competenţă
Sarcina de muncă şi ritmul de muncă
• lipsa controlului asupra ritmului de muncă
• sarcini de muncă supra sau subîncărcate
• lipsa prioritizării activităţilor
Programul de lucru
• program de lucru inflexibil
• apariţia imprevizibilă a unor supraîncărcări ale sarcinilor de muncă
• ore de lucru suplimentare neplanificate
• lucrul în schimburi
• lucrul suplimentar excesiv
Recunoaste stresul!
Semnele stresului pot fi împărţite în patru mari categorii. 1. Simptome fiziologice: dureri de cap, tahicardie, piele uscată, apetit pierdut sau crescut, ticuri nervoase, dureri de spate, pierderea sau creşterea în greutate etc. 2. Simptome emoţionale: anxietate, frică, apatie, depresie, furie, scăderea apetitului sexual, schimbări ale dispoziţiei etc. 3. Simptome de gândire: idei deranjante, percepţie scăzută, gândire polarizată, minimizare sau maximizare etc. 4. Simptome comportamentale: retragere, somnolenţă, creşterea vitezei de vorbire, izolare, agresivitate etc.
Lista de mai jos cuprinde posibilele semne ale stresului care pot fi identificate în stadiul incipient, la locul de muncă.
Performanţa în muncă
• scăderea performanţei în muncă • greşeli • lipsa de decizie • semne de oboseală • iritabilitate • lapsus • rezistenţa la schimbare • ore suplimentare excesive
Neimplicare
• pierderea interesului pentru muncă • întârzieri • absenteism sau creşterea absenţelor pe motive medicale • pasivitate sau lipsă de implicare
Comportament agresiv
• criticarea celorlalţi • abuzuri verbale, hărţuire • vandalism
Comportament imatur
• reacţii şi răspunsuri emoţionale necontrolate • nervozitate, certuri, ton necorespunzător • căderi de personalitate
Comportament negativ
• refuzul de a asculta sfaturile şi sugestiile celor din jur • repetarea aceloraşi argumente • utilizarea de soluţii cunoscute a fi necorespunzătoare • agresivitate.
TESTUL DE STRES
Stresul este răspunsul nespecific pe care corpul nostru îl dă la orice solicitare la care este supus. Stresul este un proces cumulativ, nivelurile foarte ridicate ducând la epuizare fizică, psihică şi afectivă.
Răspundeţi cu DA sau NU la următoarele întrebări şi aflaţi la ce nivel de stres vă aflaţi.
