Poate părea ciudat că știința modernă nu cunoaște încă în amănunt structura internă a Căii Lactee, dar de această dată s-a reușit cartografierea ei la un nivel de detaliu fără precedent.

"Avem destule motive să susținem că galaxia noastră are o formă spiralată, dar nu putem oferi prea multe detalii. La un nivel de bază, ne dorim să reușim să realizăm o hartă care să ne indice cum arată această galaxie", susține coordonatorul acestui studiu, astrofizicianul Mark Reid de la Centrul pentru Astrofizică Harvard-Smithsonian.

Echipa coordonată de Reid a folosit Very Long Baseline Array (VLBA), un sistem format din 10 radiotelescoape răspândite pe glob din Hawaii până în New England și Insulele Virgine. Mark Reid și echipa sa s-au oprit asupra studiului fenomenelor denumite MASER (Microwave Amplification by Stimulated Emission of Radiation — Amplificare de microunde prin emisie stimulată a radiației) — surse naturale de unde radio asemănătoare undelor laser provenite din nori de gaze aflate în apropierea unor stele foarte strălucitoare — pentru a cartografia Calea Lactee.

"Studiul coordonat de Mark Reid ne oferă cele mai exacte date disponibile despre dinamica și structura Căii Lactee", susține Avi Loeb, fizician la Harvard, care nu a participat însă la studiu.

Studiile anterioare cu privire la structura Căii Lactee au fost limitate la stelele din cvasi-apropierea sistemului nostru solar sau s-au bazat pe măsurarea vitezei norilor de gaz galactici care se apropie sau se îndepărtează de noi. Aceste tehnici de cartografiere nu sunt însă suficient de eficiente pentru a determina structura intimă a galaxiei noastre. Astfel, echipa lui Mark Reid a încercat să împingă cunoștințele de care dispunem cu un pas înainte.

În primă instanță cercetătorii au încercat să obțină valorile exacte ale parametrilor fundamentali ai galaxiei noastre — distanța până la centrul galactic și viteza cu care Soarele nostru se învârte în jurul acestui centru. Acești parametri fac trimitere directă la dimensiunea și masa totală a galaxiei noastre.

Pentru a obține acești parametri ei au măsurat paralaxa — un efect care reprezintă poziția aparentă a unui obiect văzut din două puncte diferite și îndepărtate de observație. Această tehnică este aceeași folosită pentru a observa Pământul, însă este pusă în practică cu o exactitate extraordinară prin intermediul VLBA.

"Dacă ochii umani ar putea să vadă la fel de bine, atunci am putea observa în detaliu moleculele individuale care compun mâna cuiva", a susținut Reid.

Astronomii au măsurat paralaxa observând modul în care stelele par să se deplaseze relativ la mișcarea de revoluție a Pământului. Folosind această tehnică, echipa lui Mark Reid a măsurat poziția unui punct MASER strălucitor provenit dintr-un nor dens de gaze care înconjoară o stea masivă nou-formată.

Șase luni mai târziu, astronomii au măsurat din nou această poziție, după ce Pământul a parcurs jumătate din orbita sa circumsolară.

"Astfel am obținut două puncte de perspectivă diferite, iar poziția punctului MASER a apărut ca și cum s-ar fi mișcat sub un unghi foarte mic între cele două observații", conform lui Reid.

Apoi, cercetătorii au făcut și o a treia măsurătoare, după ce Pământul a revenit la poziția inițială, încheindu-și orbita circumsolară. Cu acest prilej ei au măsurat raportul dintre Soare și obiectul cosmic de referință (punctul MASER). "Cunoscând distanța de la Pământ la Soare și modificarea unghiului de observare am putut calcula distanța până la punctul respectiv prin formule trigonometrice simple", conform lui Reid.

Rezultatele sunt impresionante. Așa cum se precizează în studiul publicat în ultimul număr al revistei The Astrophysical Journal, această metodă face posibilă determinarea locației stelelor tinere și strălucitoare de pe brațele spiralate ale galaxiei noastre și chiar și măsurarea distanțelor dintre brațele Căii Lactee.

"Un astfel de braț spiralat tipic pornește din apropierea centrului Căii Lactee și înconjoară o dată acest centru", conform lui Mark Reid.

Conform lui Avi Loeb, cele mai importante rezultate ale acestui studiu sunt legate de obținerea unor estimări mult mai exacte cu privire la distanța la care ne aflăm față de centrul galactic, precum și cu privire la viteza de rotație circulară a galaxiei în regiunea Soarelui.

"Aceste valori sunt fundamentale și pentru alte studii cu privire la Calea Lactee", a precizat Loeb.

Sistemul de radiotelescoape VLBA se află în emisfera nordică și astfel nu poate "vedea" decât aproximativ jumătate din Calea Lactee. Următorul pas este reprezentat de repetarea acestor măsurători în emisfera sudică. Odată ce vor fi realizate și aceste măsurători, Reid consideră că va fi posibilă cartografierea brațelor galactice de la originea lor, din apropierea centrului Căii Lactee și până la exterior.

Această tehnică este singura cunoscută în acest moment de știință care poate oferi răspunsuri cu privire la caracteristicile Căii Lactee. O "alternativă", conform lui Reid, ar fi construcția unei sonde spațiale care să se poată deplasa cu o viteză apropiată de viteza luminii. "În aproximativ 10.000 de ani ar părăsi Calea Lactee și ar putea face niște fotografii din exterior pe care le-ar trimite înapoi pentru a vedea cum arată de fapt galaxia noastră. Desigur că ar fi nevoie de încă 10.000 de ani până când aceste fotografii ar ajunge înapoi la noi! Eu aș dori să obțin aceste informații mai repede de atât", a adăugat el.AGERPRES