Intarzierea poate fi cu noroc, pentru ca s-ar mai putea aduce imbunatatiri sistemului de subventii. La inceputul acestui an a facut valva intentia ministrului agriculturii, Ilie Sarbu, de a subventiona cresterea strutilor, a ratelor si a gastelor pentru obtinerea ficatului gras. Dupa ce doua luni de zile a facut deliciul presei, acest subiect a fost complet uitat. Singurii care se mai gandesc sunt cei care si-au facut planuri de afaceri bazate pe aceste promisiuni.
In cazul strutilor, o subventie de doua milioane de lei pentru fiecare pasare cumparata a dus la un interes crescut din partea fermierilor. „Imediat dupa ce a fost facut public acest anunt, au venit la mine persoane interesate sa cumpere struti. Cum banii au intarziat, fie au luat mai putine animale, fie, in cele mai multe cazuri, au renuntat la aceste proiecte, spune Cleo Dumitrescu, presedintele Asociatiei Nationale a Crescatorilor de Struti. Planurile multor ferme au fost date peste cap. Aceasta pentru ca majoritatea crescatorilor s-au axat pe productia de pui. „Situatia actuala nu permite extinderea fermelor specializate pe productia de carne, pentru ca nu exista in tara nici un abator pentru struti, agreat de Uniunea Europeana, spune Cleo Dumitrescu. In aceste conditii, crescatorii trebuie sa-si limiteze productia numai la potentialul pietei interne, care este destul de redus, exportul in tarile occidentale fiind imposibil. Pentru a putea vinde carnea de strut macar in tara, s-a primit aprobarea de a sacrifica pasarile intr-un abator de vite. „Este un castig important, pentru ca de acum putem sa cream o piata interna pentru acest sortiment nou, spune Cleo Dumitrescu. Deja, in ultima perioada, in meniurile catorva restaurante au fost incluse preparate din carne de strut, urmand ca in scurt timp sa se gaseasca si in magazine.
Costurile cele mai mari sunt cele cu indoparea pasarilor
Cererile venite din strainatate sunt conditionate de cantitate. Crescatoria Tebba a fost contactata de un partener occidental care era interesat sa incheie contracte ferme pentru carne de strut. Numai ca dorea cantitati mari fata de cele din Romania. Pentru a putea intra pe piata UE, este nevoie de o oferta mult mai mare decat cea existenta acum. In aceste conditii, initiativa Ministerului Agriculturii nu a fost gandita corect. Trebuia gasita o solutie pentru construirea unui abator si apoi sustinuta achizitia de pui. Degeaba sprijini cumpararea puilor daca crescatorul nu are posibilitatea valorificarii lor. La fel ca strutii, ratele si gastele asteapta, la randul lor, banii de la buget, bani care daca vor fi acordati dupa cum se prevede in proiect, vor da batai de cap fermierilor. „O data ce au fost anuntate aceste proiecte, multi fermieri doreau sa intre intr-o astfel de afacere. Intrebandu-i daca stiu ce inseamna cresterea pasarilor pentru ficat gras, am realizat ca nu stiau absolut nimic. Pe masura ce le explicam, isi dadeau seama ca nu este chiar asa usor si nici ieftin, spune Amnon Israel, director general al societatii Gat Ferme, singura ferma specializata in cresterea ratelor pentru ficatul gras. Acesta, in cei 32 de ani de experienta in productia de ficat gras, a ajuns sa cunoasca foarte bine acest domeniu. „Ideea de a subventiona achizitia de pui de prasila nu este rea, dar nu poate duce la o atractivitate deosebita pentru cresterea acestor pasari, pentru ca nu materialul genetic reprezinta cea mai mare problema, sustine Amnon Israel. Cel mai eficient sistem de extindere a cresterii acestor pasari este cel prin care o societate incheie contracte cu mici fermieri, carora le ofera puii de pasare, urmand ca dupa crestere si indopare sa fie achizitionati de respectiva societate. De altfel, acesta este sistemul aplicat in toate tarile cu productie importanta de ficat gras. „Cele mai mari costuri sunt cele cu furajele, situandu-se la circa 200.000 lei pentru fiecare pasare. Cum cel mai rentabil numar de pasari este de 400, inseamna ca fermierul trebuie sa investeasca cel putin 80 de milioane de lei numai in furaje, suma care nu poate fi neglijata, spune Amnon Israel. Nici o societate nu s-a incumetat sa sustina aceste cheltuieli, fiind nevoie de peste 80 de miliarde de lei. Aceasta deoarece a intra pe piata occidentala este nevoie de o oferta de cel putin 200 de tone de ficat, corespunzand unui efectiv de 400.000 de rate. „Cresterea din aproape in aproape nu este viabila, pentru ca pe piata romaneasca nu exista cerere iar la export nu poti obtine un pret bun cu cateva tone, considera Amnon Israel. In opinia acestuia, introducerea unui sistem de vanzare a furajelor cu plata la predarea pasarilor ar duce in primul an la aparitia a cel putin 1.000 de microferme in mediul rural.
Afacerea cu rate in cifre
· O singura persoana poate ingriji 400 de rate.
· Cel mai mare efort se face in perioada de indopare, care dureaza 24 de zile si presupune trei mese pe zi.
· Investitia in spatiul de crestere este minima, sub 1.000 de dolari.
· Costurile: circa 9 dolari
– 60.000 lei bobocul de rata;
– 200.000 lei furajele;
– 30.000 lei utilitatile.
· Preturi oferite crescatorilor:
– 13 dolari pentru crestere si indopare;
– 10 dolari numai pentru indopare.
· Castigul unui mic fermier poate ajunge la 1.600 de dolari lunar.
· La export, o data carnea si ficatul prelucrate pot aduce:
– 17 euro din Uniunea Europeana;
– pana la 60 de dolari din Japonia, cea mai pretentioasa piata.
· Cele mai mari consumatoare de ficat gras: Franta, Belgia, Germania si Japonia.
· Daca se realizeaza un sistem de plata a furajelor la predarea ratelor, in prima faza se asteapta ca 1.000 de gospodarii sa creasca rate pentru ficatul gras, aceasta asigurand si cantitatea de ficat necesara pentru a accede la pietele occidentale.
