la aceasta intrebare, privind lucrurile si din perspectiva studentilor, si a aspiratiilor lor legate de munca.ASE este, fara indoiala, o universitate activa, cu o piata a muncii inca primitoare – dovada ca dintre cei care au incercat sa-si gaseasca un loc de munca si nu au reusit, doar 13% invoca lipsa locurilor de munca drept motiv al esecului. Este deci o populatie studenteasca aparte dar, in acelasi timp, semnificativa pentru mersul general al societatii noastre. Iar multe dintre atitudinile si practicile studentilor investigati se regasesc si la restul populatiei universitare.Ce fac deci studentii in perspectiva asigurarii unei cariere dupa terminarea facultatii ? Intre 53 si 70% din ei lucreaza, trei sferturi din acestia chiar din primul an. Altii incearca sa o faca, dar inca nu au reusit. Doar 10% din cei ajunsi in anul II sau IV nu si-au propus sa lucreze. Ca peste tot, chiar daca probabil in proportii mai mari decat in anumite alte domenii, studentii de la ASE lucreaza sau se straduiesc sa lucreze inca din primul an de facultate. Lucreaza, in proportii egale, full-time sau part-time, doar o treime au peste un an de activitate, dar 6% au deja propria lor afacere! De asemenea, aproximativ o treime lucreaza fara contract de munca, in joburi de prestigiu sau munci tipic studentesti, precum agent de vanzari sau operator de sondaje, dar lucreaza in paralel cu facultatea. De ce o fac ?Raspunsurile sunt, din acest punct de vedere, cat se poate de clare si de convergente cu atitudinea studentilor de la multe alte facultati din Romania: pentru ca facultatea nu asigura o instruire „legata de viata” si intarzie astfel sansele de intrare pe „piata reala” a muncii. Desigur, mai exista si tentatia banilor si a independentei economice fata de parinti pe care banii o presupun, a unui mediu de emulatie, interesant in sine, dar principala motivatie ramane totusi aceea a unei experiente practice, legate de activitatile concrete de pe piata muncii si pe care invatamantul pare sa nu o ofere. Sau in orice caz intr-o prea mica masura.Mai exista o capcana, aceea de a face din experienta (datorata unui „job”) un inlocuitor al cunoasterii (data de invatamant). Astfel, dintre cei care au incercat fara succes, deocamdata, sa se angajeze, doar 17% invoca „lipsa pregatirii profesionale” drept o posibila cauza. Altfel spus, nu aceasta este principala conditie a unei cariere profesionale. Pe de alta parte, 64% din ansamblul studentilor sunt de acord sa invoce „buna pregatire din facultate” ca o conditie de succes, dar aceasta inseamna si ca o treime nu o iau in consideratie si ca, dupa cum am vazut, daca este vorba despre ei insisi, nu aceasta este conditia esentiala. Se naste astfel un cerc vicios, in care facultatea nu ofera suficienta experienta practica, fortandu-i pe studenti sa o caute pe cont propriu in afara ei, ceea ce ii impiedica in schimb sa urmeze sistematic pregatirea profesionala de care sunt constienti ca ar avea nevoie pentru succesul in cariera. Solutia la aceasta situatie nu poate fi decat una singura: regandirea curriculei universitare astfel incat facultatile sa produca specialisti, adica nici neprofesionisti cu experienta de lucru si nici cunoscatori de biblioteca. si inca un „mic detaliu”: in conditiile in care un tanar care vrea sa intre in invatamant va castiga inevitabil in primii sai ani de cariera universitara mai putin decat castiga ca student, este foarte putin probabil ca universitatile vor reusi sa atraga, daca vor, specialistii necesari adaptarii inteligente a invatamantului la realitatea sociala. Studiul de fata ne mai ofera insa si alte date interesante. Din raspunsurile la chestionar, se contureaza, de pilda, un profil dominant al atitudinii fata de munca a tineretului universitar. Pe locul intai in descrierea jobului ideal se afla astfel oportunitatile de promovare, deci ale unei dinamici a carierei, pe care tinerii o plaseaza astfel intr-un viitor al implinirilor. Aceasta se combina cu acceptarea riscului pe care il presupune optiunea a aproape doua treimi dintre ei de a avea propria lor afacere. De asemenea, firma ideala este evaluata dupa existenta unui mediu profesionist de lucru si doar in foarte mica masura doar dupa prestigiul unei „firme internationale” (doar 9% din respondenti mai iau acest aspect in calcul). Orientarile sunt, din acest punct de vedere, perfect compatibile cu asteptarile unei economii de piata si ale unei culturi a dezvoltarii si competitiei.Pe de alta parte, este de luat in seama si principala motivatie a procentajului mare de tineri care viseaza la o afacere proprie: esti „propriul tau sef” si, ca atare, „muncesti cat vrei” (ceea ce poate fi formulat, mai birocratic, si ca „program flexibil”…). In primul rand, s-ar putea sa fie o amara iluzie, a fi seful unei afaceri care merge, fie ea si a ta, insemnand de regula a munci si mai mult si a avea un program si mai constrangator. In al doilea rand, acest „ideal” – la care, ca sa fim sinceri, cine nu ar visa ? – este explicabil de hedonist dar periculos de ne-contractualist. Intr-un studiu facut impreuna cu studenti ai Facultatii de stiinte Politice de la SNSPA intr-un oras industrial, a rezultat ca respectarea contractului de munca pune cele mai mari probleme exact in ceea ce priveste timpul de lucru, pe care fiecare il considera „flexibil” pe masura sa. E frumos, dar nu foarte realist…
cum Isi Incep studentii cariera
· 68% din studenti au experienta profesionala cumulata mai mica de un an
· 74% au inceput sa lucreze in primii doi ani de facultate
· o treime au lucrat fara contract sau carte de munca
· salariul lunar este mai mic de 100 de dolari
· peste jumatate au aflat de slujbe de la prieteni sau cunostinte
· 61% doresc sa aiba propria afacere, iar 6% o detin in prezent
