Cererea totală de lucrători imigranţi (inclusiv sezonieri) ar urma să scadă cu 18% în acest an comparativ cu 2011, în timp ce cererea de lucrători italieni va scădea cu 31,6%. Prin urmare, incidenţa străinilor în angajările globale ar urma să crească ulterior – de la 16,3% anul trecut, la 17,9% în acest an -, informează ziarul italian La Stampa.

Datele arată că se consolidează caracterul structural al forţei de muncă imigrante în economia italiană. Este o componentă care rezistă relativ bine chiar în contextul crizei. Caracteristicile sale confirmă, însă, unele deficienţe grave ale economiei, ce nu trebuie neglijate. Economia atrage o imigraţie mai puţin educată comparativ cu cea care ajunge în alte ţări europene. În 2010, deţinătorii de diplome au reprezentat doar 10% din imigranţii cu vârsta activă rezidenţi în Italia, mult mai puţin decât în Franţa, Marea Britanie, Portugalia şi Spania. Ultimele ţări întrec Italia şi la capitolul lucrători cu un nivel minim de educaţie.’
Imigranţii din Italia nu îmbogăţesc capitalul de competenţe

Chiar dacă imigranţii din Italia, în ansamblu, sunt destul de educaţi, deşi nu la fel de mult precum cei care se îndreaptă spre economii mai solide, ei sunt mai puţin educaţi decât italienii şi prin urmare nu îmbogăţesc capitalul italian de competenţe. Proporţia străinilor cu un titlu de studiu mai înalt a scăzut între 2001 şi 2012. La aceasta trebuie adăugat faptul că investiţiile în formarea profesională a străinilor, atunci când există, nu sunt fructificate. Mai ales lucrătoarele străine – în medie mai calificate decât omologii lor bărbaţi – fac munci slab calificate comparativ cu abilităţile lor.

În Italia, cererea de lucrători cu calificări înalte este scăzută, în general. Mai mult, aşa cum semnalează Raportul ISFOL pe 2012, este în scădere. Ponderea profesiilor cu specializare înaltă reprezintă doar 18% din total, comparativ cu 23% din media UE. În timp ce în Europa, procentul ocupării forţei de muncă de acest tip creşte constant, în Italia, în ultimii 5 ani, s-a contractat cu 1,8%, comparativ cu o creştere care a atins 4,3% în Germania, 4,4% în Regatul Unit şi 2,8% în Franţa.
Calitatea forţei de muncă se înrăutăţeşte

Nu numai că şomajul creşte şi se reduc oportunităţile de noi angajări, dar calitatea forţei de muncă prezentă pe teritoriul Italiei s-a înrăutăţit în ansamblu. Criza din ultimii ani a contribuit la accentuarea problemei, dar nu a generat-o. Însuşi sistemul productiv italian, alcătuit din întreprinderi mici în care se investeşte puţin în inovare şi dezvoltare, unde se foloseşte puţin forţa de muncă calificată, este cel care explică atât sărăcirea calitativă a forţei italiene de muncă cât şi productivitatea slabă şi în declin, precum şi competitivitatea necorespunzătoare a economiei.

Sosirea de imigranţi instruiţi este facilitată de decretul intrat în vigoare de câteva zile, care pune în aplicare directiva europeană privind aşa numitul "card albastru”, un permis special acordat lucrătorilor străini specializaţi (cel puţin o diplomă de licenţă). Pentru ei nu sunt prevăzute limite de cote, cu condiţia să dispună de o ofertă de muncă.

Numere mai consistente vor putea fi rezultatul unei alte măsuri, şi ea recentă. La jumătatea lunii iulie, plecând de la punerea în aplicare a unei directive europene împotriva exploatării muncii imigranţilor ilegali, a fost votat un decret legislativ care va permite o cotă ulterioară de muncă imigrantă, destinată unor munci puţin calificate.
"Fuga de talente"

Acest tablou nu tocmai roz al perspectivelor sistemului italian este completat nu numai de o creştere generală (+4%) a emigraţiei italiene, ci şi de pierderea constantă de tineri calificaţi şi de cercetători. Potrivit centrului de studii Fuga de talente, 70% din cei peste 60.000 de tineri care părăsesc în fiecare an Italia sunt absolvenţi de studii superioare.

Cu câţiva ani în urmă, o cercetare finanţată de Comisia Europeană a subliniat faptul că stimulentele financiare sau fiscale nu sunt suficiente pentru a evita exodul de creiere şi a încuraja revenirea. Remediul cel mai eficient la exod este cel al unor centre de excelenţă, în care cercetătorii să poată lucra cu profit, în zonele care se confruntă cu cele mai înalte standarde. Aceeaşi logică ar trebui să se aplice şi întreprinderilor. Ar trebui recompensate fuziunile sau reţelele de întreprinderi care permit obţinerea de economii de anvergură de natură să încurajeze investiţiile în cercetare şi dezvoltare şi să se evite descurajarea depăşirii unui anumit număr de salariaţi.
Sursa: Agerpres