Cu toate că numărul dosarelor de insolvență a scăzut în ultimii trei ani, peste 50% din companiile care intră în insolvență au raportat o pierdere dublă și o creștere a gradului de îndatorare în 2015 față de 2014. Astfel, deși România se află pe penultimul loc în Europa de Est după numărul de companii active la 1.000 locuitori, ne aflăm în continuare pe primul loc după numărul de insolvențe la 1.000 companii active.

”Indicatorii macroeconomici au raportat o creștere în 2015, iar piața din România a fost în atenția investitorilor străini, în principal prin portofoliile de credite NPL tranzacționate pe piață. Privind strict cantitativ, insolvențele au scăzut ca număr și există alocări de cash semnificative ale investitorilor pentru piața est-europeană. Însă economia românească este una a IMM-urilor, consolidată de puținele companii multinaționale ce susțin un număr mare de companii de talie mică și medie supraîndatorate. 50% din companiile de impact se află în continuare în stare de dificultate, iar raportul dintre companiile relevante și companiile aflate în dificultate și insolvență iminentă s-a menținut constant în ultimii trei ani. Problemele netratate la nivel micro nu vor conduce la un ritm predictibil și constant al creșterii economice”, spune Andrei Cionca, Președinte CITR Group și CEO CITR. 

În România sunt 22 de companii la 1.000 de locuitori, iar din 1.000 de companii active 45,4 sunt în insolvență. Media Europei Centrale și de Sud-Est este de peste 70 de companii la 1.000 de locuitori și mai puțin de 15 insolvențe la 1.000 de companii active.
Soldul creditelor acordate companiilor de către bănci se menține relativ constant în 2015 față de 2014, finanțarea bancară rămânând blocată. Investițiile străine se concentrează pe societăți sănătoase și pe portofolii de NPL și foarte puține sunt investiții strategice individuale.

Anul trecut, rata de angajare totală a crescut, însă rata de creare de noi locuri de muncă a rămas relativ scăzută, de 2,2%. 

”Credem că este nevoie de o serie de măsuri care să contribuie la schimbarea situației actuale a companiilor aflate în insolvență iminentă, ce nu pot fi luate de o singură entitate, dar la care trebuie să conlucreze toți factorii de decizie din România: corelarea alocărilor de cash cu identificarea de oportunități pentru investiții; încurajarea turnaround-ului în acele insolvențe complexe, datorită impactului financiar și social pe care acestea îl pot avea asupra economiei; încurajarea legislativă a finanțării în insolvență; încurajarea de către BNR a finanțării de către băncile comerciale a proiectelor de restructurare; adoptarea acordurilor de standstill de către stat în etapele unei restructurări”, conchide Andrei Cionca.