Cel puțin, așa arată un studiu realizat de iVox. Dacă publicul depășește un număr de zece persoane emoțiile ating apogeul, fiind trădate de tremuratul vocii și al picioarelor, precum și de imposibilitatea de a privi interlocutorii în ochi.

Majoritatea oamenilor resimt un nivel mai crescut de anxietate când vine vorba de vorbitul în public, însă pentru unii acesta poate reprezenta o reală problemă. Aproape 5% dintre respondenți nu ar putea vorbi niciodată în public, teama lor atingând cote maxime. În același timp, unu din patru români vorbește în public doar dacă este obligat să o facă. Cei care reușesc însă să-și învingă teama au probleme atât cu construirea discursului, cât și cu prezentarea acestuia – însă au curajul de a se ridica să spună ceva (16%), iar 37% au emoții atunci când iau cuvântul.

Atunci când se ridică în picioare ca să țină un discurs, aproape 40% dintre cei chestionați simt un gol în stomac, iar o persoană din patru simte că „i s-a golit creierul” și că nu mai are nicio idee. Doar 19% dintre respondenţi declară că reuşesc să se adune şi să prezinte ideile într-un mod fluent.

De cele mai multe ori, tremuratul vocii trădează teama de a vorbi în public – în proporţie de 44%. Totodată, 26% dintre respondenţi menţionează imposibilitatea de a stabili şi susţine contactul vizual cu cei din public. Alţi 17% dintre respondenţi susţin că îşi pierd şirul ideilor şi se bâlbâie în timpul discursului, în timp ce 14% dintre ei simt că le tremură picioarele şi nu ştiu cum să își miște mâinile.

Teama de a vorbi în public este influenţată şi de mărimea publicului. Cei mai mulţi dintre participanţii la sondaj declară că ar resimţi emoţii în faţa unui public mai mare de 10 persoane (63%), iar 13% dintre ei chiar şi numai de la două persoane în sus. Doar 24% dintre respondenţi declară că vorbitul în public devine o problemă abia de la 100 de persoane în sus.

Majoritatea participanţilor la sondaj nu cunosc tehnici de control al emoţiilor, utile în cazul situaţiilor care implică vorbitul în public (75%).Dintre cei care cunosc câteva tehnici de control al emoţiilor, 32% menţionează controlul respiraţiei şi controlul pauzelor din vorbire. De asemenea, unii dintre ei au mai indicat controlul mişcărilor în faţa publicului (22%) şi poziţionarea mâinilor (14%).

„Un trainer bun poate face mai mult decât să înșiruie câteva tehnici de control. El este cel care lucrează unu la unu cu cel care vrea să-și îmbunătățească abilitățile de public speaking, îi testează vulnerabilitățile și îl aruncă în arena cu lei, metaforic vorbind, atunci când este pregătit să susțină un discurs”, a declarat Alin Comșa, trainer și fondator Self Trust Academy, compania care a solicitat realizarea acestui studiu, intitulat „Care este atitudinea românilor față de vorbitul în public?”.

Participanţii la sondaj apreciază în proporţie de 46% că ar putea să își îmbunătăţească abilitatea de vorbi în public, 31% susţin chiar că ar avea nevoie cu siguranţă de ajutor şi training pentru a-şi dezvolta această abilitate.

Pentru mulţi dintre respondenţi vorbitul în public pare a fi o necesitate: 56% dintre ei doresc să participe la evenimente care presupun vorbitul în public, iar 32% declară că abilitatea de a vorbi în public este necesară la locul de muncă.