Printre numeroasele eforturi de limitare a coronavirusului, și, astfel, de a pune capăt pandemiei devastatoare, vaccinurile au fost considerate cele mai eficiente metode. Cu toate acestea, temerile cu privire la posibilele reacții adverse au subminat acceptarea publică a acestora.
Studiu: Vaccinul produs de Pfizer nu produce efecte adverse cu privire la fertilitate și alăptare
Un studiu recent realizat de cercetători din Singapore arată absența dovezilor privind efectele adverse asupra fertilității sau prezența vaccinului ARNm (acid ribonucleic mesager) în laptele matern, în urma administrării vaccinului Pfizer. Acest lucru susține eforturile de prevenire a răspândirii informațiilor false despre efectele vaccinului.
Ezitarea în ceea ce privește vaccinul anti-COVID este o amenințare în creștere pentru autoritățile sanitare care doresc să extindă acoperirea globală a vaccinurilor. Primele două vaccinuri care au fost aprobate pentru utilizare de urgență în această pandemie au fost vaccinurile Pfizer și Moderna. Ambele sunt vaccinuri mRNA lipsite de nanoparticule lipidice care codifică antigenul viral spike pentru exprimare în celulele gazdă după vaccinare.
În rețelele de socializare s-au răspândit mai multe informații false cu privire la vaccinurile anti-COVID, precum cele care spun că acesta reduce fertilitatea sau cele care spun că va trece în laptele materne, făcând imposibilă alăptarea. De fapt, 13% dintre americanii nevaccinați cred acest mit al fertilității.
Anticorpi sincitină-1
O explicație pseudo-științifică și nefondată pentru acest pretins efect asupra fertilității susține că anticorpii la antigenul spike codificat de mARN sunt reactivi încrucișat la un antigen placentar uman numit sincitină-1 umană și că acesta este responsabil pentru avort spontan și infertilitate.
Sincitina este codificată de retrovirusuri umane endogene și sunt proteine necesare pentru fuziunea gametilor sau fertilizarea și pentru dezvoltarea placentară. Un anumit grad de similitudine între această proteină și domeniul SARS-CoV-2 spike S2 a dat naștere acestei teorii.
Vaccinul și alăptarea
În al doilea rând, mulți oameni cred că mARN-ul vaccinului persistă în laptele matern, permițându-i să fie transmis nou-născutului. Femeile care cred acest lucru pot amâna vaccinarea sau, alternativ, să oprească alăptarea pentru o vreme, în ciuda retragerii oricărei contraindicații a vaccinării înainte, în timpul sau după sarcină, scrie news-medical.net.
Având în vedere că sarcina reprezintă un risc ridicat pentru infecția cu COVID-19, o astfel de dezinformare poate crește în continuare ezitarea vaccinului în rândul femeilor care pot rămâne însărcinate. Studiul actual a fost menit să adauge greutatea asigurărilor oamenilor de știință că aceste vaccinuri nu generează anticorpi anti-sincitină-1 și nu afectează fertilitatea.
Ce scoate studiul la iveală
Populația studiată a inclus 15 femei care lucrează ca lucrători medicali de primă linie și două femei care au primit vaccinul anti-COVID într-un stadiu timpuriu al sarcinii. Cele 15 femei au primit ambele doze de vaccin, în timp ce femeile însărcinate au primit doar prima doză înainte de a știi că sunt însărcinate.
În toate cazurile, mARN-ul vaccinului a fost detectat în plasmă în termen de patru zile de la vaccinare, cu un prag de ciclu (Ct) <30. În laptele matern nu a fost găsit niciun ARNm legat de vaccin.
Plasma de la femeile care au primit vaccin la începutul sarcinii a fost colectată la 4 săptămâni de la prima doză, deoarece nu au primit a doua. Aceste probe nu au prezentat amplificarea ARNm-ului Pfizer.
Anticorpii neutralizanți împotriva SARS-CoV-2 au fost întâlniți în plasmă de la primitorii de vaccin după patru zile de la vaccinare. Au devenit puternic pozitivi în decurs de 4-7 săptămâni după vaccinare, indicând răspunsul imun așteptat la vaccin. Seroconversia a fost, de asemenea, observată la cele două femei însărcinate cu vaccin după o singură doză, cu o inhibare de aproape 90% a virusului.
Cu toate acestea, activitatea de legare a anticorpilor anti-sincitină-1 a fost foarte scăzută, atât la 4 zile, cât și la 4-7 săptămâni, sub valoarea limită pozitivă.
Concluziile studiului
Aceste descoperiri arată că mARN-ul vaccinului nu a fost transmis în laptele matern. În schimb, laptele matern poate conține anticorpi neutralizanți de protecție împotriva SARS-CoV-2, care sunt benefici pentru sugar.
Aceste date sunt, totuși, limitate la prima săptămână după vaccinare, întrucât durata în care vaccinul persistă în plasmă nu a fost examinată în acest studiu. Această limitare trebuie comunicată femeilor vaccinate care caută să știe dacă este sigur să alăpteze ulterior.
Anticorpii anti-sincitină-1 nu au fost, de asemenea, detectați, chiar și cu titruri ridicate de anticorpi neutralizanți, indicând că anticorpii inter reactivi la aceste proteine, care contribuie la dezvoltarea de țesut placentar la începutul sarcinii, nu se află, cel mai probabil, în formare.
Cu toate acestea, datele timpurii din sistemul de raportare a evenimentelor adverse ale vaccinurilor din SUA (VAERS) arată că avortul spontan este cel mai frecvent rezultat al sarcinii în urma vaccinării cu un vaccin ARNm.
Alinierea computerizată anterioară a secvențelor de nucleotide și proteine de la proteina virală spike și sincitina-1 umană au arătat 2 sau 3 reziduuri de asemănări între cele două. S-a stabilit de mult că reactivitatea încrucișată necesită cel puțin 80 de întinderi de secvențe de aminoacizi care sunt omoloage peste 35% sau mai mult din întinderea lor.
În timp ce concluziile acestui studiu indică faptul că „femeile vaccinate cu BNT162B2 nu au transmis ARNm de vaccin în laptele matern și nu au produs un răspuns umoral concomitent la sincitina-1”, va veni un răspuns definitiv cu privire la efectul vaccinului asupra fertilității numai atunci când un număr mai mare de femei care au fost vaccinate cu puțin timp înainte de a fi rămas însărcinate sau în timpul sarcinii timpurii sunt monitorizate.
Sursă foto: Dreamstime