Sa faci datorie pe 30 de ani pentru măsuri one-off(masuri temporare valabile câteva luni).
În contextul în care banii i-ai cheltuit, împrumutându-te deja de ei de pe piata internă la dobânzi de peste 4% pentru finanțarea deficitului produs de aceste măsuri.
Practic, SURE te conduce catre o rostogolire a datoriei prin transformarea ei într-o datorie pe termen lung la o dobândă mult diminuată, dar atât.
Datoria este datorie, va fi plătită de companii si oameni, vei avea surpriza ca atunci cand e sa plătească datoria prin impozite și taxe multe din companii (care au fost beneficiare ale masurilor one-off inițiale) intra in insolvență sau se retrag de pe piața națională, trimit oamenii in șomaj și datoria va fi plătită de copii, șomeri, salariați si pensionari.
Dar dincolo de asta, datoria făcută nu te ajută la diminuarea deficitului imediat.
Deficit care pune presiune la rândul sau pe deficitul structural care, la rândul său, pune presiune pe deficitul următorilor ani.
Cerc vicios, suveica, totul toxic pentru stabilitatea financiara a României.
Focul despre care vorbesc unii nu sunt pensiile.
Este supraindatorarea. A statului, a oamenilor si a companiilor.
Aceasta nu este economie. Este antieconomie. Din păcate.
România va lua un împrumut de 4,1 miliarde euro, blocând aproape 400 milioane euro in garanții, bani care puteau susține puterea de cumpărare a românilor.
Stupiditatea este valabilă și la nivel european.
Banca Centrală Europeană emite euro in baza garanțiilor date de swapurile valutare în dolari, emite euro pe care îi dă băncilor, băncile împrumută Comisia Europeana, iar Comisia Europeană împrumută statele membre.
Cine câștigă, cine ramane dator?
Statele rămân datoare, bancile devin creditoare iar prin asta sunt unicii castigatori ai acestei suveici.
Pentru cine nu a înțeles, cei care platesc datoria, platesc bani reali, cei care furnizeaza datoria o fac din bani din aer.
Atenție : acestea nu sunt fonduri europene. Acestea sunt imprumuturi. Repetăm 2010.
Nasol moment mișto colivă.
