La întoarcerea dintr-un sejur WAT, există două tipuri de povești. Din nefericire, majoritare sunt cele din categoria „în afară de ocazia de a avea acces la o cultură nouă, regret experiența, consider că am fost umilit/ă.“
Mărturie stă opinia Alexandrei: „Am fost plecată la muncă în Grecia, după ce achitasem un comision de 370 de euro. Odată ajunsă la angajatorul promis, după o săptămână în care nu am avut cam nimic de făcut, mi s-a spus că ar fi bine să mă duc la o cunoștință a patronului, pentru că ei nu prea mai au activitate. M-am dus, dar acolo s-a repetat istoria, și în cele trei luni cât am petrecut acolo, am lucrat mai puțin de o treime. Cei de la agenție, la care am apelat din disperare, pentru că eram plătită la oră, mi-au spus că nu au cum să mă ajute, că nu de ei depinde cât de serios sau neserios e angajatorul. Menționez că la întoarcere nu mi-au returnat comisionul, nici măcar parțial.“
Cazuri mult mai fericite există, evident, motiv pentru care programele de acest tip funcționează foarte bine de atâția ani. „Eu am fost anul trecut în SUA, în North Carolina, pe un job plătit bine, cu 8,75 dolari pe oră, și am reușit fără probleme să-mi găsesc și o a doua slujbă. Ideea e să nu aștepți prea mult de la compania care te plasează, ei au grijă ca lucrurile să meargă bine până ajungi acolo, ulterior ești pe cont propriu, iar ei nu se implică serios decât în cazuri grave, cum sunt accidentele la locul de muncă.“
Cam zece firme joacă pe această „piață“ de intermediere a recrutării de studenți de către companiile internaționale, cele mai cunoscute fiind GTS, Student Travel, Adira și Zip Travel. Părerile despre serviciile lor sunt împărțite, predominante fiind, totuși, cele pozitive. La polul opus al popularității se află Eurolife Consulting și Thera Group, blamate de o bună parte dintre participanți pentru lipsa de sprijin acordat de-a lungul programului.
SUA, back on top
În urmă cu trei ani, programele WAT din State începuseră să fie concurate serios de cele din Europa (Grecia, Spania, Italia, Franța, Marea Britanie, Cipru și Franța). Motivele erau evidente: pentru a lucra în Europa studenții nu mai treceau prin emoțiile obținerii vizei pentru America, iar salariile oferite aici nu difereau mult de cele de peste Ocean. În scurt timp, însă, lucrurile aveau să se schimbe radical. Pe de o parte, pentru că Ambasada SUA a relaxat considerabil condițiile de acces la viză: la debutul programului (prin 2000), nu era disponibil pentru studenții din primul și ultimul an, iar aplicanții trebuiau să aibă media generală peste 9.00. Ulterior, s-a permis accesul studenților din anii din extreme, iar anul trecut a fost eliminat și criteriul mediei minime, singura condiție fiind ca aplicanții să aibă toate examenele luate.
Potrivit informațiilor Zip Travel, în 2010, nouă amatori din zece au obținut viza, iar numărul de studenți plecați s-a apropiat de 10.000. În același timp,  deși numărul de poziții oferite de angajatorii europeni s-a menținut relativ stabil, de ordinul sutelor, salariile au intrat la apă: dacă în Spania și în Germania mai poți spera la venituri lunare de o mie de euro, în Grecia și Italia, acestea depășesc doar rareori 300 de euro – sumă ce poate fi obținută dintr-o slujbă bună în SUA în patru zile.

Spania
condiții: Între 18 și 29 de ani; cunoașterea acceptabilă a limbilor spaniolă și engleză; student la una dintre facultățile turism, economie, management, limbi străine, geografie, sport; disponibilitate pentru plecare în perioada martie – iunie pe o perioadă de minimum trei luni, maximum nouă luni
joburi: Salvamari, ospătari, cameriste

Germania
condiții:  Între 18 și 35 de ani, cunoștințe bune de limbă germană
joburi: Majoritatea locurilor de muncă sunt în hoteluri, gastronomie și agricultură, de obicei în Baden Württemberg și Bavaria. Salariile nete lunare sunt de circa o mie de euro
aplicații termen: 25 februarie

SUA
condiții: Student la zi, fără restanțe; costurile programului ajung în jurul sumei de 700 de dolari
joburi: Există o gamă largă de „slujbe necalificate“, de la menajeră la salvamar și de la șofer de autobuz la portar. Salariile variază, de asemenea, între 3 dolari/oră (chelner în Santa Fe) și 10 dolari/oră (chelner în Massachusetts)