Nici la intrarea in sediu nu intampini mai multe oprelisti, in ciuda faptului ca stocul curent din subsolul cladirii numara circa zece miliarde de dolari, adica echivalentul unui sfert din PIB-ul Romaniei. Nimeni nu te chestioneaza, nu te cauta prin buzunare, nu-ti cere actele de identitate. Este suficient sa dai politicos buna ziua, pentru a patrunde nestingherit in holul imens al uneia dintre cele 12 sucursale ale Federal Reserve de pe intinsul Statelor Unite, si sa-ti vezi de drum ca si cum ai sti incotro te indrepti.
La Federal Reserve intra cine vrea, iese cine poate
Problema este ca, daca nu te asteapta nimeni in holul cu pricina pentru a-ti deschide usile mai departe, in foarte scurt timp te vei trezi intr-una din capcanele sistemului de securitate. Acesta intra in alerta imediat ce pe camerele video este semnalata o persoana care incalca, din greseala ori din ignoranta, nenumaratele reguli si restrictii. In plus, incintele sunt cat se poate de compartimentate, iar trecerea dintr-o secventa in alta se face printr-un sistem de usi duble, aflate la vreo trei metri una de alta. Intri fara probleme pe prima usa, care se blocheaza imediat in spatele tau, dupa care trebuie s-o deschizi pe a doua cu un card electronic pe care nu-l au decat angajatii bancii. Daca nu reusesti sa deschizi cea de-a doua usa dupa un anumit numar de secunde, ramai blocat acolo, intre geamurile incasabile, pana vine paza sa-ti explice cum trebuie sa te asterni pe burta, cu mainile la ceafa, daca nu vrei sa fii tratat ca un inamic.
Rulajul anual al sucursalei din Philadelphia este de 35 miliarde USD. Bancile comerciale din mai multe state invecinate isi pastreaza aici rezervele si tot aici isi trimit zilnic disponibilul, in masini blindate, care descarca pretioasa marfa dupa ce au trecut prin mai multe filtre si sisteme de securitate, au intrat intr-o curte interioara cu acces restrictionat si s-au racordat la un sistem perfect etans, aflat la parterul cladirii. La subsol se afla imensele depozite de bani, unde bancnotele stau stivuite in pachete mari, ambalate in plastic, cam de un metru cub (adica pana la 35 de milioane USD), iar monedele metalice, in saci de 50 de livre (22,6 kg). Inainte insa de a ajunge in depozite, dolarii sunt numarati, verificati si sortati pe categorii: buni pentru a fi repusi in circulatie, uzati peste limita admisa si falsi.
Toate aceste operatii le executa o singura masina, guvernata electronic, semanand ca forma si dimensiuni cu o combina de recoltat cartofii si valorand ea insasi 1,6 milioane dolari. Fiecare dintre cele opt masini de acest fel, de care dispune sucursala din Philadelphia, este amplasata in compartimente separate prin aceleasi geamuri incasabile si supravegheata cu opt camere. Totul este asadar la vedere, iar uniformele casierilor nu au buzunare. Acestia iau prin sondaj cate un pachet de bancnote, dintre cele deja sortate, si repeta verificarea manual. „Este o meserie grea, obositoare, cere si un oarecare talent, iar daca dupa doua luni nu manevrezi banii ca si cum ai numara alune, mai bine sa-ti cauti alta slujba”, spune purtatoarea de cuvant a bancii, Patricia Lenar.
Pentru completarea stocului, sucursalele Federal Reserve comanda emisii de bancnote Biroului pentru Gravuri si Tiparituri (Beaureau of Engraving and Printing – BEP), aflat sub Autoritatea Departamentului Trezoreriei. Moneda metalica este emisa direct de Trezorerie si este fabricata de monetariile acesteia din Denver, Philadelphia, Fort Knox, West Point si San Francisco.
Monetaria din Philadelphia bate zilnic 18 milioane de centi, cam o treime din capacitatea ei. Este o fabricuta oarecare, de 50 pe 100 m, pe care o poti observa de la inaltimea unei platforme, din spatele geamurilor. Nu este cu mult mai curata ori mai organizata decat o sectie dintr-o uzina civilizata din Romania. Mult mai spectaculos este muzeul-magazin, de unde poti cumpara tot felul de medalii, suveniruri sau fineturi, cum sunt ceasurile cu mecanism elvetian montat pe o moneda de un sfert de dolar, in chip de cadran.
Cinci dolari tocati costa nu mai putin de 2,34 USD
La fel de banal ca monetaria arata si imprimeria de dolari de la BEP din Washington, chit ca este cel mai mare producator mondial de bancnote, timbre si documente oficiale. Ceea ce iarasi nu se vede cu ochiul liber este ca tipografii sunt superselectionati si incep sa lucreze numai dupa un training de doi ani, in vreme ce formarea gravorilor se face in sapte ani (zece ani, pentru realizarea portretelor).
Cei 2.200 de lucratori ai imprimeriei (mai exista o unitate de 500 de oameni la Fort Worth, Texas) lucreaza in trei schimburi, 24 de ore din 24, interval in care consuma 18 tone de cerneala, pentru a produce 37 milioane de bancnote, in valoare de 696 milioane USD. Valoarea bancnotelor tiparite anual: 182 miliarde USD.
In fiecare ora sunt tiparite 8.000 de coli a cate 32 de bancnote. Fiecare coala are un cod propriu de identificare electronica. Un aparat sofisticat, capabil sa verifice simultan 37 de coli, o descompune pe fiecare intr-un milion de patratele si compara fiecare patratel cu standardul. Daca veti vedea vreodata o bancnota americana care are un asterisc adaugat langa serie, inseamna ca provine de pe o coala care substituie o alta ce fusese gasita cu defecte.
Colile sunt stocate apoi in pachete de cate o mie si facute sandvis intre doua placi de lemn, legat cu curele, spre a fi depozitate pana le vine randul la ghilotina, de unde ies caramizi de cate 4.000 de bancnote, gata de a fi inseriate si, in fine, trimise in lumea larga.
Nu poti iesi din BEP decat trecand prin magazinul cu suveniruri, unde poti constata ca dolarii sunt destul de valorosi si dupa moarte. O punga de dolari tocati costa 2,34 USD, una mai mare – 3,44 USD, iar daca ii doresti intr-o forma mai utila, poti sa alegi caiete, creioane, papusele si multe alte gadgeturi fabricate din dolari reciclati. Cine prefera dolarii cat mai intregi se poate decide pentru colile netaiate; o semicoala cu 16 bucati de un dolar costa 26 USD. La un pret destul de piperat, poti chiar sa-ti tapetezi apartamentul cu asemenea coli, dar materialul este de cea mai buna calitate. Dolarul american contine 75% bumbac de soi (restul, in) si tine la tavaleala: poate fi indoit inainte-inapoi de 4.000 de ori inainte de a se rupe.
Ce nu StiaTi despre dolarul american
· Primul dolar a fost emis in 1765 de catre colonia Maryland.
· Pana la primul razboi mondial, hartia bancnotei americane era facuta din
fibre de matase.
· Cea mai valoroasa bancnota, de 10.000 USD, a fost tiparita in 1947 si retrasa din circulatie in 1965. Au mai fost emise ocazional bancnote de 500, 1.000 si 5.000 USD, pentru a servi transferurilor bancare.
· Cea mai mare hartie de valoare emisa de Federal Reserve a fost Gold
Certificate, de 100.000 USD, folosit
in 1934 pentru transferuri intre
sucursalele Fed.
· Bancnota de un dolar este cea mai perisabila; rezista in medie doar
17 luni. Cele de 50 si 100 USD dureaza circa 9 ani.
· Zilnic, Federal Reserve scoate din circulatie si toaca 400 milioane USD.
· In orice clipa, bancnote in valoare de 200 milioane USD sunt in productie.
· Bancnota americana este valabila atata timp cat cel putin jumatate din ea ramane intacta.
· 45% din bancnotele noi sunt de un dolar; cate 12% sunt de 5 si 10 USD; 26%, de 20 USD; 2%, de 50 USD; 3%, de 100 USD.
· 95% din bancnotele noi au menirea de a le inlocui pe cele uzate si doar 5% reprezinta suplimentari ale masei monetare.
· Puse cap la cap, toate bancnotele emise vreodata in SUA ar inconjura de 24 de ori Pamantul pe la Ecuator.
· In intreaga lume, in august 2000, se aflau in circulatie 540 miliarde USD, dintre care 364 miliarde USD in bancnote de 100.
