Actuala criză politică, socială, economică și de sănătate publică a împiedicat SUA să facă față provocărilor externe. Dar a alimentat și tendința învinovățirii Chinei în mod excesiv pentru o serie de probleme ale americanilor, scrie NationalInterest.
Evaluarea modului în care Statele Unite ar trebui să răspundă la concurența strategică a Chinei depinde de diagnosticarea corectă a problemei. Din păcate, o mare parte din analizele specialiștilor și comentariile asupra subiectului au greșit diagnosticul prin neînțelegerea sau reprezentarea greșită a naturii provocării pe care o reprezintă China.
Competiția SUA-China este una strategică pe scară largă. O competiție pentru bogăție, putere și influență, atât în Asia de Est, cât și la nivel global. Această competiție e condusă în primul rând de schimbări istorice și structurale în urma Războiului Rece SUA-Uniunea Sovietică și ,mai recent și poate mai important, în urma crizei financiare globale din 2008–9. Aceste evenimente și consecințele lor au modificat echilibrul global de putere și traiectoriile strategice relative ale Statelor Unite și Chinei. Acest nou status-quo a alimentat inevitabil tensiunile, suspiciunile și concurența dintre cele două mari puteri. Și fiecare parte este hotărâtă să își maximizeze poziția și să-și diminueze dependența una față de cealaltă.
Cel mai important e că această competiție nu e o luptă ideologică existențială, ca cea dintre SUA și Uniunea Sovietică. Ideologiile și obiectivele strategice ale celor două părți nu se exclud reciproc sau cel puțin nu ar trebui să o facă. China nu caută să distrugă sistemul SUA sau să o înlocuiască ca putere hegemonică globală. Da, Beijingul a calculat bine că hegemonia globală este irealizabilă și inutilă pentru a asigura interesele Chinei și nu e ceva de dorit.
Liderii chinezi recunosc probabil că urmărirea hegemoniei globale ar fi contraproductivă și destabilizatoare.
Având în vedere această analiză costuri-beneficii, Beijingul e pregătit să se mulțumească cu ceva mai mic decât dominația globală, motiv pentru care liderii chinezi vorbesc mult despre „multipolaritatea” globală.
Există voci pentru care competiția strategică SUA-China e un nou Război Rece. O comparație nepotrivită deoarece, din nou, competiția SUA-China nu e o luptă ideologică existențială. Lumea de astăzi nu e caracterizată de două tabere ideologice opuse aliniate cu Beijingul și Washingtonul; iar Statele Unite sunt integrate și interdependente cu China în moduri în care nu au fost niciodată cu Uniunea Sovietică. Într-adevăr, concurența este fără precedent, deoarece Washingtonul nu s-a confruntat niciodată cu un rival strategic sau ideologic, fiind în același timp competitiv cu el în diferite tărâmuri.
Pe scurt, provocarea chineză a fost definită perfect de eruditul chinez Wu Xinbo, care spune: „China nu reprezintă o amenințare existențială pentru SUA. Ea amenință să dilueze hegemonia SUA și vrea să arate o alternativă la modelul de dezvoltare și guvernare al americanilor”. Aceasta este natura și sfera concurenței cu care se confruntă acum SUA.
De aceea, America trebuie să readucă versiunea democrației și a capitalismului său la un nivel competitiv. Iar americanii nu trebuie să se teamă de competiția cu China decât dacă și-au pierdut încrederea în modelul țării lor, conform nationalinterest.org.