Scaderea absoluta si continua a populatiei tarii de la 23.206.720 locuitori, iregistrati la 1 iulie 1990, la 22.455.000 locuitori la 31 decembrie 1999, este rezultatul unui complex de fenomene, atit pozitive cit si negative. Deschiderea frontierelor dupa 1989 pentru cetatenii obisnuiti a generat, i mod firesc, un flux de emigrare externa, mult mai puternic decit imigrarea i Rominia. incepind cu 1993, emigratia anuala a fost de circa 20.000 de persoane pe an, i timp ce imigrarile, mult mai modeste, au pornit de la circa 3.000 i 1993 ajungind la peste 11.000 de persoane i 1998.
Realitatile economice de dupa 1989, a doua categorie de factori, se caracterizeaza i primul rind prin larga diversificare a grupelor de venituri si expansiunea somajului, care au impins sub pragul saraciei peste 40% din cetateni – o treime din populatia tarii. Mai puternic afectate sunt gospodariile al caror cap de familie este somer, taran sau lucrator pe cont propriu i activitati neagricole.
A treia categorie de factori care explica scaderea populatiei privesc miscarea naturala a populatiei, sintetic reflectata de sporul natural. in ultimii 50 de ani, rata sporului natural a evoluat pozitiv pe intervalul 1950 – 1970, dupa care apare o scadere care continua si i prezent, cu cauze profunde i nivelul de trai si comportamentul populatiei. Comparativ cu alte tari din Europa Centrala, rata natalitatii este mai mare i tara noastra, desi scade permanent i ultimii 50 de ani – de la 26,2 la mie i 1950, la 10,4 la mia de locuitori i 1999.
Libertatea cuplurilor de a decide asupra numarului de copii dorit, costurile economice si sociale ridicate suportate de populatie i perioada tranzitiei, criza locuintelor pentru tineri si somajul ridicat i rindul acestora au determinat scaderea natalitatii. Se produce astfel, treptat, o redistribuire a numarului de persoane pe cele trei grupe mari: populatie tinara (de pina la 14 ani), populatie adulta (15-59 de ani) si populatie virstnica (de peste 60 de ani), i favoarea ultimei grupe. Potrivit estimarilor specialistilor CNS, segmentul virstei a treia, i prezent de 4,2 milioane de persoane, va ajunge i mai putin de doua decenii sa reprezinte o cincime din populatie. Efectele procesului de imbatrinire demografica i economie vor fi simtite mai pregnant dupa anul 2005, cind i populatia apta de munca vor intra generatiile reduse numeric de dupa 1989. Chiar si pe intervale mai scurte se constata o crestere a raportului de dependenta economica (numarul persoanelor inactive si i somaj ce revin la 1.000 de persoane ocupate); daca la sfirsitul anului 1999 acesta era de 1.128 la mia de persoane ocupate, dupa numai trei luni el a crescut la 1.213‰. Un asemenea trend face dificila reconstituirea fondurilor de pensii, mai ales cind acestea nu sunt gestionate i mod similar fondurilor private din economia de piata.
Speranta de viata creste usor
Ceea ce diferentiaza isa Rominia de celelalte tari i tranzitie din zona este rata ridicata a mortalitatii. Resursele bugetare tot mai limitate influenteaza calitatea serviciilor medicale, iar scaderea veniturilor reale, suprapusa pe o slaba preocupare, publica si individuala, pentru un mod de viata sanatos, conduce la recidiva unor boli practic eradicate i trecut. incepind cu 1990, rata mortalitatii a crescut neitrerupt, de la 10,6‰ la 12,0‰ i 1998. in toate grupele de virsta mortalitatea masculina o depaseste pe cea feminina. Ecartul maxim apare la grupa de virsta 20-64 de ani, unde rata mortalitatii masculine a fost dubla fata de cea feminina. in 1999, ca si i anul precedent, mortalitatea generala a fost superioara i mediul rural, unde s-au iregistrat 58% din numarul deceselor. Totusi, i perioada 1997 – 1999 speranta de viata a crescut (la 69,7 ani fata de 68,9 ani i perioada 1995 – 1997). Ca o concluzie cu privire la miscarea naturala a populatiei se poate spune ca, i urmatorii douazeci de ani, pe fondul mentinerii actualelor tendinte i evolutia fenomenelor demografice, populatia tarii va scadea cu circa 1,8 milioane locuitori.
Cel de al treilea val prezis de Toffler loveste institutia familiei si i zona central si est-europeana. Desi i 1999 rata casatoriilor (nuptialitatii) a scazut i Rominia la cel mai de jos nivel din perioada postbelica, 6,2‰, ea este totusi sensibil superioara nivelului iregistat i alte tari din zona. in 1999, i tara noastra s-au icheiat 140.000 de casatorii, din care peste 60% i mediul urban. Fata de anul precedent numarul lor este i scadere cu 5.300, iar virsta medie la care tinerii iau aceasta decizie este i crestere, respectiv de la 26,4 ani la 28,5 ani la barbati si de la 23,2 ani la 25 ani pentru femei. Intervalul de virsta cel mai bine reprezentat a fost atit pentru barbati, cit si pentru femei 20-24 de ani, i care se icadreaza doua treimi din mirese si peste 50% din miri. Un numar peste medie de casatorii la mia de locuitori s-au oficiat i judetele Galati, Maramures si Neamt, iar cea mai semnificativa scadere, i Mehedinti.
Numarul de divorturi la 1.000 de casatorii a evoluat i ultimii cinci ani itre 250 si 300, nivel ce poate fi apreciat ca scazut la nivel european. Modificarea caracterului restrictiv al legii din 1993 a majorat numai i anul 1994 rata divortialitatii, ea revenind ulterior la nivelul mediu al ultimilor douazeci de ani: 1,5-1,8 la mia de casatorii. Se mentin, de asemenea, diferentele pe medii, frecventa divorturilor fiind de 2,7 ori mai mare i mediul urban decit i mediul rural. Cele mai multe femei care au divortat i 1999 se icadrau i grupa de virsta 25-29 de ani, iar la barbati itre 30-34 de ani. Judetele cu rata maxima a divorturilor au fost: Hunedoara 3,05‰ si Bacau 2,26‰, iar cele mai mici rate i judetele: Ilfov 0,46‰ si Bihor 0,76‰. Durata medie a casatoriilor itrerupte prin divort a fost de 11,7 ani.
Semnificative pentru impactul tranzitiei asupra populatiei sunt si miscarile de migratie interna: urban – rural si invers. inlaturarea restrictiilor privind stabilirea i mediul urban dupa 1989 a generat un masiv flux migratoriu de la sate spre orase i primii ani ai deceniului noua, care isa a scazut i anii urmatori, ca urmare a scaderii locurilor de munca i mediul urban. in sens invers, de la oras spre sat, migreaza o parte a muncitorilor disponibilizati din marile intreprinderi industriale, pensionarii goniti de costul ridicat al vietii la oras, multi devenind si proprietari de pamint prin efectul reformei agrare.
Paradoxul Rominiei, i comparatie cu vecinii sai, este ca desi i tara noastra ponderea populatiei active este superioara – 49,3% la sfirsitul trimestrului I a.c., iar rata somajului este relativ mica, totusi produsul intern brut pe locuitor este mai mic.