Apa este adesea tratată cu clor pentru a o dezinfecta, ceea ce s-a dovedit eficient în eliminarea majorității agenților patogeni din apă. În schimb, acest proces poate crea produse secundare dăunătoare sănătății umane.
„Substanța chimică fantomă” identificată acum în apa potabilă
S-a descoperit că un compus înrudit, cloramina, nu doar că produce mai puține dintre aceste probleme secundare, dar are și un efect mai îndelungat. Ca atare, este folosită în mod obișnuit în SUA și în alte regiuni.
Cloramina nu este lipsită de propriile sale produse. Analiza chimică dezvăluie că aproximativ 5 până la 10% din azot dispare, fiind blocat într-o altă moleculă care s-a sustras observațiilor oamenilor de știință decenii la rând, potrivit New Atlas.
Substanța se numește anion cloronitramidă
Acum, oamenii de știință au identificat în sfârșit această ciudată „substanță chimică fantomă”. Se numește anion cloronitramidă, care este o moleculă încărcată negativ formată dintr-un atom de clor, doi atomi de azot și doi atomi de oxigen.
Cercetătorii au sintetizat și izolat substanța chimică, apoi au analizat-o cu spectrometrie de masă de înaltă rezoluție și spectroscopie de rezonanță magnetică nucleară, pentru a dezvălui proprietățile sale.
„Substanța chimică fantomă”, depistată în cantitate mai mare decât cea permisă
Apoi, au măsurat concentrațiile acestor anioni în diferite sisteme de apă din SUA care sunt tratate cu cloramine. Astfel, au detectat-o la niveluri de până la 100 de micrograme pe litru, adică o cantitate mai mare decât limitele de reglementare, de 60 până la 80 de micrograme pe litru, permise pentru produsele de dezinfecție.
Studiile directe de toxicologie nu au fost efectuate asupra compusului, dar echipa spune că analizele sugerează că anionul cloronitramidă nu este în întregime benign.
„Sunt de acord că o investigație toxicologică a acestui anion ar fi utilă acum că îi știm identitatea, dar nu sunt prea îngrijorat de apa de la robinet”, spune Oliver Jones, profesor de chimie la RMIT. „Compusul în cauză nu este recent descoperit, ci doar nou definit. Prezența sa în unele (nu în toate) ape potabile este cunoscută de peste 30 de ani”, a explicat el.
„Întrebarea este dacă substanța este toxică la cantitatea la care suntem expuși”, continuă Jones. „Cred că aici răspunsul ar putea fi nu. Doar 40 de probe au fost testate în acest studiu, adică insuficient pentru a fi reprezentativ pentru toată apa de la robinet din SUA, iar concentrația de cloronitramidă a fost cu mult sub limitele de reglementare pentru majoritatea subproduselor de dezinfecție în majoritatea probelor”, adaugă el.
Cercetarea a fost publicată în revista Science.
