Sunt puțini cei care încă nu au înțeles că industria auto este extrem de importantă pentru România. Cu o cifră de afaceri tot mai mare și exporturi care pun umărul la echilibrarea balanței comerciale, aceasta susține zeci de mii de familii și asigură altor câteva mii vehiculele de care au nevoie. În privința producției este tot mai clar contrastul dintre cei doi mari producători locali Dacia și Ford. În timp ce la Mioveni se produc mașini pe bandă rulantă, la Craiova totul se mișcă în ritm de melc. De asemenea, în timp ce marca Dacia – aproape necunoscută în urmă cu câțiva ani în Occident – devine tot mai apreciată în lume și bate record după record, gigantul Ford se chinuie să găsească soluții pentru a redeveni profitabil în Europa și, mai important pentru români, un al doilea model care să justifice existența uzinei din Oltenia și să îl ajute să respecte contractul de privatizare. Acesta pare să fi devenit o simplă hârtie pe care atât autoritățile cât și producătorul au ascuns-o prin sertare pentru a uita cât de mare este contrastul dintre angajamente și realizări. Deocamdată, Ford asamblează în România doar câteva zeci de mii de monovolume B-Max pe an, mult sub capacitatea instalată a fabricii, și se laudă cu producția de motoare, singurul punct de sprijin real și de substanță.

Luna ianuarie este, în fiecare an, momentul în care comercianții de mașini din România își prezintă realizările. Statistica ne arată că sectorul de comerț al industriei auto merge, din nou, tot mai bine. Creșterea cu 20% a vânzărilor de mașini noi este însă vestea bună care ascunde realitatea dezolantă. Mai bine de 75% din vânzări au fost realizate grație firmelor care își înnoiesc parcurile auto, în timp ce persoanele fizice fie nu au bani, fie se tem să facă împrumuturi pentru a achiziționa un autovehicul. Prinși între ciocan și nicovală, românii preferă mașinile de ocazie. Doar că acest fenomen în fața căruia autoritățile par complet depășite a dus și la creșterea vârstei parcului auto până la 14 ani, mult peste media europeană. Prin urmare, în loc să combatem poluarea și să modernizăm parcul auto, am ajuns în situația de a pompa fonduri importante într-un program REMAT ale cărui efecte pozitive întârzie să apară. 

Fără doar și poate, atât producția de mașini cât și comercializarea acestora oferă contraste tot mai mari, unele deloc benefice pe termen lung. În schimb, substanța, adevăratul punct forte al industriei auto, rămâne foarte puțin cunoscut: producția și exportul de componente auto au transformat România într-un adevărat El Dorado. Unul care, deși zace în anonimat pe la noi, pune mulți șefi de mari compani auto să studieze oportunități de investiție.

 

Acest articol a fost publicat în al patrulea număr al revistei Capital, din 25-31 ianuarie 2016