aplauzele? Actorilor, regizorului, oamenilor care au muncit la spectacol. Dar cat la suta din torentul de aplauze sunt adresate scenografului? In arta spectacolului, aceasta socoteala, care sunt aplauzele ce revin in exclusivitate scenografului, este absurda. Teatrul este o arta de echipa, iar scenografa Adriana Grand stie ca aplauzele sunt culese in primul rand de actori, de regizori. Totusi, cum se masoara succesul unui scenograf? Adriana Grand a avut privilegiul ca, la ridicarea cortinei, publicul sa aplaude decorul spectacolului. „Atunci am recunoscut ca sunt aplauzele mele, recunoaste scenografa. Totusi, aceasta despartire a aplauzelor este mecanica si superficiala. Succesul in sine al unui scenograf nu exista. In teatru, trebuie sa fii modest pentru ca faci parte dintr-o echipa si, pana la urma, cei care primesc aplauzele sunt actorii.”Dincolo de premii si aplauze, scenografa Adriana Grand se considera un artist atent la evolutia sa: „Un artist care nu evolueaza nu este artist!” o afirmatie provocatoare. Tocmai din acest refuz sistematic al repetarii provine bucuria Adrianei Grand. „Ma bucur cand reusesc sa-mi vad imaginea la care am lucrat transpusa pe scena”. Dar munca nu se termina aici. De-a lungul reprezentatiilor unui spectacol, scenografa revine asupra costumelor si a decorurilor, avand grija ca imaginea lor sa nu se degradeze si sa-si pastreze prospetimea din prima clipa a creatiei. „Spectacolul de teatru este o arta vie care nu se incheie la premiera”, precizeaza Grand.In decursul unui an, Adriana Grand impreuna cu sotul sau, regizorul Victor Ioan Frunza, strabate tara, din teatru in teatru, lucrand „foc continuu”. De aceea, nu are timp sa priveasca in urma. Este absolventa a Academiei de Arte Frumoase din Cluj, promotia 1983. Proaspat absolventa, nu stia nimic despre teatru. A fost repartizata la Teatrul de Stat din Oradea, in calitate de artist plastic. Aici l-a cunoscut pe Victor Ioan Frunza si, la propunerea lui, a realizat primul sau proiect scenografic. De atunci a intrat in lumea spectacolului. Putini dintre scenografii din Romania se pot lauda cu peste 80 de spectacole si premii nationale si internationale. Adriana Grand este un artist pentru care premiile nu reprezinta neaparat un criteriu al valorii. In amintire raman doar aplauzele, la caderea cortinei.
In lumea teatrului nu este solidaritate
Adriana Grand provine dintr-o familie maghiara din Simeria. In copilarie, parintii ii dadeau voie sa deseneze pe peretii camerelor. Majoritatea spectacolelor de teatru au fost semnate impreuna cu sotul ei, Victor Ioan Frunza, care o incurajeaza sistematic sa lucreze si cu alti regizori. (De notat ca Frunza monteaza numai in scenografia sotiei, care ii cunoaste cel mai bine pretentiile.) Scenografa incepe lucrul la un spectacol din secunda in care primeste textul piesei. Documentarea este foarte importanta si poate sa dureze cel putin o luna. Asta inseamna discutii cu regizorul, schite, lecturi, alte schite, alte discutii. Lucreaza mult si selecteaza cu exigenta. De obicei, pana la prima lectura a actorilor, este gata cu conceptia.In breasla oamenilor de teatru din Romania o enerveaza cel mai tare lipsa de solidaritate. Se considera putin impulsiva si severa, dar se abtine sa se manifeste fata de colaboratori. Nu crede in artistii „isterici” si cu „fite”. Nici in artistii „de serviciu”.
