Suedia va prelua Presedintia Uniunii Europene icepind cu 1 ianuarie 2001. Un motiv prielnic pentru guvernul suedez sa aminteasca autoritatilor de la Bucuresti ca tergiversarea clarificarilor pentru datoria pe care statul romin o are fata de Suedia nu le va folosi. Aminarea repetata a negocierilor a iritat guvernul suedez, care a propus pina acum mai multe variante de stingere a datoriei, dar nu a primit nici un raspuns favorabil. Actuala opozitie politica din Rominia – PDSR si partidele de stinga – si-a manifestat mereu dezacordul cu privire la valoarea care se negociaza. Reprezentantii PDSR, prin vocea fostului ministru de finante Florin Georgescu, sustin ca valoarea de la care trebuie pornite negocierile este de 6,5 milioane USD, adica pretentiile Suediei din 1980, cind s-au itrerupt negocierile. Dar reprezentantii guvernului suedez au transmis comunicate guvernului de la Bucuresti i care stabilesc valoarea de icepere a negocierilor la 700 de milioane de dolari. incepind cu anul 1996, Suedia a obtinut includerea problemei datoriei i acordul semnat de Rominia cu Fondul Monetar International. in aceste conditii, negocierea datoriei are doua icarcaturi suplimentare, indiferent de persoana care va deveni prim-ministru dupa alegerile de la sfirsitul lunii. Pe de o parte, aminarile ne pot exclude, chiar daca nu vizibil, din orice negociere pentru surse de finantare provenite de la Uniunea Europeana, cel putin pentru perioada i care Suedia va detine presedintia. Iar daca negocierile esueaza, sansele de a icheia un nou acord cu FMI sunt minime. Pe de alta parte, acceptarea unui prag de negociere de 700 de milioane de dolari reprezinta, de fapt, acceptarea unei datorii mai mari decit poate obtine ca finantare orice guvern instalat la Palatul Victoria, prin icheierea unor acorduri cu FMI si UE.
Datorii contra actiuni i varianta internationala
Artizanul reactivarii negocierilor pentru datoria catre Suedia, Mircea Ciumara, atrage atentia ca prelungirea negocierilor atrage cresterea sumei datorate, prin cumularea dobinzilor. La sfirsitul lunii trecute, Ciumara a afirmat ca suma totala se apropie de patru miliarde de dolari, ceea ce reprezinta cu 22% mai mult decit rezerva valutara si de aur a Bancii Nationale a Rominiei. Interesant este faptul ca sumele vehiculate de Mircea Ciumara au fost itotdeauna mai mari decit pretentiile transmise de suedezi. Ultima oferta venita din parte acestora pare sa fie inspirata din stilul de guvernare de la Bucuresti : negocierea s-ar putea face pe plata cash a 200 de milioane de dolari si pentru preluarea de la FPS a unor companii de stat. Lista companiilor de care este interesat statul suedez pentru a stinge datoria Rominiei este impresionanta. Ea cuprinde societati ca Roman Brasov, Tractorul Brasov, Ferom Tulcea, Automatica Bucuresti, Neptun Cimpina, Alor Oradea, ARO Cimpulung, Metalurgica Aiud, Somes Dej, UPET Tirgoviste, Electroputere Craiova, CET Brasov, CET Constanta etc. La multe dintre aceste companii, cum ar fi Tractorul UTB sau ARO Cimpulung, FPS a icercat i mai multe rinduri privatizarea, dar fara succes. Desi la fiecare licitatie
s-au prezentat investitori interesati, nici unul dintre ei nu a fost pe placul reprezentantilor FPS.
Sa fi fost aceste licitatii doar o icercare de acoperire, prin care sa se demonstreze acum ca singura solutie este renuntarea la aceste companii pentru stingerea datoriei? Daca ne bazam pe cererea de produse iregistrata de aceste companii, este clar ca investitorii nu au motiv sa se ighesuie pentru a cumpara niste mamuti industriali. in acest caz, mai ramine doar explicatia fortei de munca ieftine, care determina Suedia sa doreasca transferul unei parti din productia firmelor suedeze i Rominia, unde salariul mediu pe economie este de 34 de ori mai mic.