Cu ocazia Conferinței de Apărare Națională desfășurată la hotelul Högfjälls din stațiunea de schi Sälen, Kristersson a detaliat pentru prima dată, în prezența secretarului general al Alianței Atlantice, norvegianul Jens Stoltenberg, care ar fi contribuția suedeză ca viitor membru al organizației, cu condiția depășirii obstacolelor din calea aderării sale reprezentate în continuare de Turcia și, într-o măsură mai mică, Ungaria.

Ce contribuție ar putea avea Suedia?

„Trăim într-o realitate nouă și periculoasă și ne confruntăm cu cele mai mari provocări de apărare și securitate de la al Doilea Război Mondial”, a spus Kristersson. „În calitate de parteneri, vom contribui solidar la planificarea, exercițiile, operațiunile și misiunile Alianței”.

Premierul a anunțat că Suedia intenționează să se alăture inițiativei comune de apărare antirachetă, care deocamdată are sprijinul a 15 țări, care nu includ Spania. Proiectul a fost lansat la o reuniune a NATO desfășurată în octombrie anul trecut, în cadrul căreia 14 parteneri ai Alianței, plus Finlanda, au emis o declarație de intenție de a dezvolta Inițiativa European Sky Shield sub conducerea Germaniei.

În plus, Suedia va participa cu patrule din avioanele sale Gripen la supravegherea spațiilor aeriene din Estonia, Letonia și Lituania, scene frecvente ale unor incidente provocate de intruziunile aeriene ruse. „De asemenea, suntem pregătiți să asistăm la supravegherea aeriană a NATO în Marea Neagră și Islanda, precum și să desfășurăm unități de luptă la sol în apărarea Alianței, în special în țările baltice”, a adăugat Kristersson, potrivit El Mundo.

Este o practică obișnuită ca țările NATO să sugereze care ar putea fi contribuțiile lor, deși conducerea Alianței este cea care decide ce să facă fiecare membru. Suedia ocupă o poziție cheie în Europa de Nord, cu un spațiu aerian care se întinde pe 1.600 de kilometri de la Arctica până la sudul Mării Baltice. „Resursele noastre navale și aeriene ne permit să ne asumăm o mare responsabilitate în întreaga regiune”, a explicat Kristersson.

Suedia își va spori sprijinul militar pentru Ucraina

Prim-ministrul a dezvăluit că în discuțiile sale de vinerea trecută cu președintele ucrainean Volodimir Zelenski, el a promis că Suedia își va spori sprijinul militar pentru războiul împotriva Rusiei în viitorul apropiat.

Kristersson s-a referit şi la statutul procesului de aderare la NATO, care continuă in limbo, deoarece nici Ungaria, nici Turcia nu și-au dat încă aprobarea pentru aderarea Suediei și Finlandei la organizație. Se așteaptă ca Parlamentul Ungariei să adopte ratificarea în februarie, dar nu se știe încă dacă Ankara va face în sfârșit acest pas.

Premierul suedez nu a ezitat să critice cererile pe care guvernul lui Recep Tayyip Erdogan le adresează Suediei pentru a permite intrarea acesteia în Alianță: „Turcia a confirmat că am făcut ceea ce am spus că vom face, dar cere, de asemenea, concesii pe care nu le putem și nu vrem să le acordăm”.

Kristersson nu a precizat la ce „concesii” se referea, deși pare clar că acestea au legătură cu cererile turcești de extrădare a refugiaților kurzi rezidenți pe teritoriul suedez pe care îi consideră „terorişti”. Liderul moderat a spus că este sigur că Turcia va ajunge să ratifice aderarea, dar nu a vrut să se aventureze cu privire la o dată.

Presiuni asupra Turciei pentru a accelera procesul de ratificare

În acest sens, Stoltenberg, secretarul general al NATO, a profitat de ocazie pentru a le cere turcilor să accelereze procesul, întrucât, a subliniat el, atât Suedia, cât și Finlanda respectă termenii acordului tripartit semnat în iunie anul trecut cu Turcia.

Un alt protagonist al Conferinței, ministrul finlandez de Externe, ecologistul Pekka Haavisto, a insistat că aderarea Suediei este o cerință esențială pentru ca și Finlanda să adere la organizație: „Nu suntem interesați să aderăm la NATO decât împreună cu Suedia şi în același timp. Este cel mai important prieten și partener al nostru. NATO fără ea ar avea lipsă de profunzime. Cele două țări ale noastre fac parte din același întreg din punctul de vedere al apărării comune”.