In situatia in care actionarul majoritar al unei societati imprumuta societatea cu o suma de bani pentru care stabileste, pe baza de contract, sa primeasca o dobanda, aceasta dobanda trebuie impozitata? Daca dobanda este impozabila, care sunt inregistrarile contabile?

Paraschiv Ionescu – Ploiesti




Deoarece nu se dau mai multe detalii cu privire la rezidenta actionarului, pot aparea doua situatii: fie acesta este persoana fizica rezidenta in Romania, fie este persoana fizica nerezidenta.



In primul caz, sumele primite sub forma de dobanda pentru imprumuturile acordate reprezinta venituri din investitii care, potrivit prevederilor Codului fiscal, constituie una dintre categoriile de venituri supuse impozitului pe venit.


In situatia sumelor primite sub forma de dobanda pentru imprumuturile acordate in baza contractelor civile, impozitul se calculeaza, se retine si se vireaza de catre platitorii de astfel de venituri la momentul platii dobanzii. Impozitul astfel retinut reprezinta impozit final pe venit, pentru care contribuabilii nu sunt obligati sa depuna declaratie de venit la organul fiscal competent.



Potrivit art. III din Ordonanta de urgenta nr. 138/2004, astfel cum a fost completat prin Legea de aprobare nr. 163/01.06.2005, incepand cu data de 1 ianuarie 2006, pentru calculul impozitului pe veniturile realizate de persoane fizice din investitii cota de impozit este de 16%.



Hotararea nr. 610/23.06.2005 pentru modificarea si completarea Normelor metodologice de aplicare a Codului fiscal prevede ca impozitul pe dobanda se determina prin aplicarea cotei de 1% din suma acesteia pentru contractele civile incheiate inainte de 4 iunie 2005 si a caror scadenta era ulterioara datei de 4 iunie 2005 inclusiv, veniturile din dobanzi pentru contractele civile incheiate intre 4 iunie 2005 si 31 decembrie 2005 inclusiv se impun cu cota de 10% din suma acestora, iar cota de impozit de 16% se aplica asupra venitului din dobanda obtinut pentru contractele civile incheiate la 1 ianuarie 2006.



In cel de-al doilea caz, dobanda reprezinta venit impozabil din Romania, pentru care nerezidentul are obligatia de a plati impozit conform Titlului V al Codului fiscal – “Impozitul pe veniturile obtinute din Romania de nerezidenti”. Potrivit acestor prevederi, impozitul datorat de nerezidenti pentru dobanzile obtinute din Romania se calculeaza, se retine si se varsa la bugetul de stat de catre platitorii de venituri.



Impozitul se calculeaza, respectiv se retine in momentul platii venitului si se vireaza la bugetul de stat pana la data de 25 inclusiv a lunii urmatoare celei in care s-a platit venitul. Conversia in lei a impozitului in valuta aferent dobanzilor obtinute din Romania de nerezidenti se face la cursul de schimb al pietei valutare comunicat de Banca Nationala a Romaniei, valabil in ziua in care s-a platit dobanda catre nerezident, si impozitul in lei rezultat se varsa la bugetul de stat pana la data de 25 inclusiv a lunii urmatoare celei in care s-a platit venitul.



Prin Hotararea nr. 1.840 din data de 28.10. 2004 s-a adus o completare Normelor metodologice de aplicare a Codului fiscal, prin care se prevede ca se datoreaza impozit si in cazul dobanzilor capitalizate. Astfel, impozitul asupra dobanzilor capitalizate se calculeaza de platitorul acestor venituri in momentul in care dobanda se transforma in imprumut sau in capital, dupa caz.



Pentru impozitul in valuta aferent dobanzilor capitalizate realizate din Romania de nerezidenti, conversia se face, de asemenea, la cursul de schimb al pietei valutare comunicat de Banca Nationala a Romaniei, valabil in ziua in care s-a capitalizat dobanda, respectiv la cursul valutar din momentul in care dobanda se transforma in imprumut. Impozitul in lei astfel calculat se varsa la bugetul de stat tot pana la data de 25 inclusiv a lunii urmatoare celei in care s-a inregistrat capitalizarea.



Pana sfarsitul anului 2005, impozitul datorat se calcula prin aplicarea cotei de 15% asupra venitului brut. Incepand cu 1 ianuarie 2006, potrivit art. III din O.U.G. nr. 138/ 2004, astfel cum a fost completat prin Legea de aprobare nr. 163/2005, cota de impozit de 16% se aplica si pentru veniturile realizate de persoanele fizice si juridice nerezidente (cu exceptia veniturilor obtinute din jocuri de noroc, pentru care se mentine cota de impozit de 20%)

Insa, daca actionarul este rezident al unei tari cu care Romania a incheiat o conventie pentru evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit si capital, cota de impozit care se aplica venitului din dobanzi obtinut de catre acel contribuabil din Romania nu poate depasi cota de impozit prevazuta in conventie, care se aplica asupra acelui venit.

In situatia in care cotele de impozitare din legislatia interna sunt mai favorabile decat cele din conventiile de evitare a dublei impuneri, se aplica cotele de impozitare mai favorabile. Pentru aplicarea prevederilor conventiei de evitare a dublei impuneri, nerezidentul are obligatia de a prezenta platitorului de venit certificatul de rezidenta fiscala.


Inregistrarea in contabilitate a acestor operatiuni se va efectua in modul urmator:

666 = 1687 – dobanda de plata
“Cheltuieli privind dobanzile” “Dobanzi aferente altor imprumuturi
si datorii asimilate”



1687 = 512 – dobanda neta platita
“Dobanzi aferente altor “Conturi curente la banci”
imprumuturi si datorii asimilate”



1687 = 446 – impozitul pe dobanzi retinut
“Dobanzi aferente altor “Alte impozite, taxe si varsaminte asimilate”
imprumuturi si datorii asimilate”



446 = 512 – plata impozitului
“Alte impozite, taxe si “Conturi curente la banci”
varsaminte asimilate”







Cum se determina valoarea impozitului pentru autoturisme si de unde se iau declaratiile ce trebuie completate? Ce se intampla daca acesta se inchiriaza/vinde? In cazul unui contract de leasing, cine plateste impozitul?

Paul Gheorghiu – Bucuresti




Conform prevederilor legale, orice persoana care are in proprietate un mijloc de transport care trebuie inmatriculat in Romania datoreaza o taxa anuala pentru mijlocul de transport. Taxa asupra mijloacelor de transport se declara si se plateste la bugetul local al unitatii administrativ-teritoriale unde isi are domiciliul fiscal proprietarul.



Rezulta ca, in cazul unui mijloc de transport care face obiectul unui contract de leasing, taxa asupra mijlocului de transport se datoreaza de locator. Doar din punct de vedere fiscal utilizatorul este tratat ca proprietar in cazul leasingului financiar, in timp ce in cazul leasingului operational, locatorul are aceasta calitate, respectiv amortizarea bunului care face obiectul unui contract de leasing se face de catre utilizator, in cazul leasingului financiar, si de catre locator, in cazul leasingului operational.



Faptul ca declararea si plata taxei cade in sarcina locatorului nu inseamna ca acesta nu poate prevedea, prin contractul de leasing, ca taxa se recupereaza de la utilizator.



Taxa asupra mijloacelor de transport se calculeaza in functie de tipul mijlocului de transport, in functie de capacitatea cilindrica sau masa totala maxima autorizata a unui mijloc de transport. Aceste date sunt stabilite prin cartea de identitate a mijlocului de transport, prin factura de achizitie sau un alt document similar. In cazul autoturismelor, taxa se calculeaza in functie de capacitatea cilindrica a acestora, prin inmultirea fiecarui 500 cm3 sau fractiune din aceasta cu suma corespunzatoare din tabelul prevazut in Codul fiscal, cu modificarile si completarile ulterioare.



Orice persoana juridica ce datoreaza plata taxei asupra mijloacelor de transport are obligatia de a calcula taxa respectiva si de a depune o declaratie la compartimentul de specialitate al autoritatii administratiei publice locale pana la data de 31 ianuarie inclusiv a anului calendaristic pentru care se calculeaza. Taxa se plateste anual, in patru rate egale, pana la datele de 15 martie, 15 iunie, 15 septembrie si 15 noiembrie, inclusiv.



In cazul unui mijloc de transport care este vandut in cursul unui an, taxa asupra mijlocului de transport inceteaza sa se mai datoreze incepand cu data de intai a lunii urmatoare celei in care mijlocul de transport a fost instrainat. In acest sens, orice persoana care dobandeste/transfera un mijloc de transport are obligatia de a depune o declaratie cu privire la acesta la compartimentul de specialitate al autoritatii administratiei publice locale pe a carei raza teritoriala isi are domiciliul/sediul/punctul de lucru in termen de 30 de zile inclusiv de la modificarea survenita. Aceeasi obligatie intervine si in cazul in care contribuabilul isi schimba domiciliul/sediul/punctul de lucru.



Aceste prevederi sunt valabile si in cazul in care are loc furtul mijlocului de transport respectiv, furt inregistrat la autoritatile competente in conditiile legii si pentru care acestea elibereaza o adeverinta in acest sens, pana la data restituirii mijlocului de transport furat catre proprietarul de drept, in situatia in care vehiculul este recuperat, ori definitiv, in situatia in care bunul furat nu poate fi recuperat.



De asemenea, scaderea taxei se poate face si in cazurile in care mijloacele de transport respective sunt scoase din functiune. Potrivit Normelor metodologice de aplicare a Codului fiscal, mijlocul de transport scos din functiune corespunde mijlocului de transport cu grad avansat de uzura fizica, deteriorat sau care are piese lipsa, fiind impropriu indeplinirii functiilor pentru care a fost creat. Pentru mijlocul de transport pentru care contribuabilul nu mai poate face dovada existentei fizice, scaderea de la plata taxei se face prin prezentarea unui document din care sa reiasa ca mijlocul de transport a fost dezmembrat. In lipsa acestui document, contribuabilul va prezenta o declaratie pe propria raspundere din care sa rezulte elementele sale de identificare precum si a mijlocului de transport respectiv, documentul prin care a dobandit acel mijloc de transport, imprejurarile care au condus la pierderea acestuia.



In schimb, taxa asupra mijloacelor de transport nu se da la scadere pentru perioada in care acestea se afla in reparatii curente, reparatii capitale sau nu sunt utilizate din oricare alt motiv, inclusiv din lipsa unor piese de schimb din reteaua comerciala sau de la unitatile de reparatii de profil.