Întâlnirea statelor membre OPEC și non OPEC de la Doha, de peste weekend, s-a încheiat cu un răsunător eșec. Insistența Arabiei Saudite ca Iranul să fie parte a ”planului de înghețare” a producției se pare că a fost condiția care a declanșat acest eșec. OPEC a fost, încă o dată, tare la promisiuni, dar dezamăgitoare la rezultate, pe măsură ce politica și-a băgat din nou coada. Ce-am obținut? O tergiversare, prin propunerea unei perioade de ”consultare”, anunțată să dureze până în iunie, a.c.
Săptămâna trecută, scriam că regulile jocului în petrol au fost mai degrabă schimbate de câmpurile de extracție a țițeiului de șist din America de Nord și de producătorii cu costuri ridicate, decât de producătorii reuniți la Doha.
Cu poziții long record pe petrolul Brent și o creștere celor WTI cu 11% numai săptămâna trecută, direcția prețului la țiței pe termen scurt e în jos. Un preț mai mic ar ajuta echilibrarea pieței într-un timp mai scurt; totuși, nu mă aștept la un declin substanțial al prețului, dar pachetele de poziții long vor trebui ajustate.
Rămân la intervalul 35$ – 45$/baril, ca interval preferat al prețului la petrol Brent, pe acest trimestru.
