Cei 27 au reușit, marți, să ajungă la un acord care definește cadrul unui plan de relansare inedit pentru a repara daunele provocate de pandemia de Covid-19.
Marile progrese ale construcției europene au fost întotdeauna obținute în durere. Acordul istoric la care au ajuns cei 27 marți, 21 iulie, nu face excepție. La capătul unui maraton de patru zile de negocieri foarte tensionate, șefii de stat și de guvern au reușit să depășească o etapă esențială spre o Europă mai federală, mai integrată. Aprobând un uriaș plan de relansare indispensabil pentru a repara daunele provocate de pandemia de Covid-19.
Importanța acordului nu constă atât în amploarea sumelor mobilizate, cât în principiul său, care instaurează o formă de solidaritate financiară inedită între statele membre. Din cele 750 de miliarde de euro împrumutate în cadrul acestui plan, 390 de miliarde vor fi plătite statelor celor mai afectate de pandemie sub formă de subvenții, soldul fiind constituit din împrumuturi disponibile după nevoile fiecăruia.
Pentru a smulge un asemenea acord, a trebuit să fie făcute mai multe concesii. Mai întâi, statelor numite „econoame” (Țările de Jos, Austria, Danemarca, Suedia, la care se adaugă Finlanda în timpul summitului). Acestea contestă atât sumele puse în joc cât și filosofia dispozitivului, cu riscul de a redeschide rănile lăsate deschise de criza euro, după naufragiul Greciei de acum zece ani. Acest grup de țări a obținut o reducere a valorii subvențiilor în folosul împrumuturilor rambursabile, ca și menținerea unor substanțiale reduceri a contribuției lor la bugetul UE.
O reacție crucială
Apoi, acordul este suficient de ambiguu pentru a obține adeziunea Poloniei și Ungariei, care amenințau cu veto la un text care leagă strict plata fondurilor de respectarea statului de drept de către țările beneficiare. În sfârșit, nu se spune nimic despre modul de rambursare a acestei datorii, nici despre realizarea de noi încasări, care să crească bugetul celor 27.
Reacția colectivă a europenilor nu este mai puțin crucială într-un moment în care ar fi putut duce la o dezagregare a UE. După ce au reacționat diferit la provocările crizei sanitare, statele membre au fost capabile de o tresărire salutară, făcută posibilă de apropierea apărută, pe 18 mai, între Angela Merkel și Emmanuel Macron.
În acea zi, rupând alianța tradițională cu țările riguroase bugetar, cancelarul german și-a dat aprobarea, în mod excepțional, pentru crearea unui împrumut comunitar, pentru a organiza noi transferuri spre statele doborâte de virus. În această secvență, cuplul franco-german, fără care Europa nu poate avansa, a dat dovadă de o soliditate fără cusur.
În mod excepțional, liderii europeni reacționează într-un ritm bun, nici prea mic, nici prea târziu, completând acțiuni de urgență puse în practică de Banca Centrală Europeană. Mai trebuie asigurat că acest dispozitiv inedit va fi creat cât mai repede posibil pentru a atenua unda de șoc a epidemiei.
Mai ales, după Brexit, cei 27, conștienți de interdependență lor, dau un semnal fără ambiguitate privind voința lor de a apăra uniunea lor într-o lume în care pandemia de Covid-19 a exacerbat raporturile de forță între puteri și trezește reflexe naționaliste. Arătată cu degetul pentru gestionarea haotică a urgenței sanitare, Europa își ia acum un fel de revanșă, conform lemonde.fr.