26 Octombrie a fost o zi cu miza economica. Intreg mapamondul a privit spre Bruxelles cu speranta ca declinul economic al Europei va fi stopat si astfel va fi oprita contagiunea economiei globale.
Citind presa internationala si mai ales cea nationala aflai ca e ziua in care aflam daca reintram in recesiune sau cea a salvarii Europei. Titluri cu impact mediatic, dramatice insa cu o doza mai mica sau mai mare de superficialitate.
Daca privim critic datele problemei ar trebui in primul rand sa observam ca au fost livrate niste solutii pe care pietele le asteptau cu infrigurare de la jumatatea lunii septembrie. Vorbim practic de un raspuns tardiv ale carui efecte vor fi mai greu de potentat fata de varianta in care am fi analizat aceste masuri macar in vara acestui an, daca nu in 2010. S-a pierdut un timp pretios iar costurile “salvarii” au crescut semnificativ.
In al doilea rand exista numeroase repere ale noului plan care vor trebui confirmate. Grecia va reveni o tara finantabila? Italia se va reforma intr-un ritm rapid si decisiv, asa cum a promis? Va atrage Facilitatea Europeana pentru Stabilitate Financiara fonduri si din afara Europei (se leaga speranta in acest sens de China)? Vor fi liderii europeni uniti in declaratii si actiune in urmatoarele saptamani sau vor aparea din nou divergentele de opinie cu care ne-am obisnuit in ultimele luni? Sunt intrebari fata de care asteptarile pietelor sau mass-media privind o solutie atotcuprinzatoare, definitiva si fara echivoc la problemele Europei par nerealiste. Aproape inevitabil, in orizontul de timp apropiat, vor mai aparea momente in care pietele vor suferi mici depresii pe masura ce punctual vor mai aparea momente de incertitudine.
Cred ca miza acestui summit, caruia unii s-au grabit sa ii ofere conotatii istorice, este de a restabili increderea ca poate fi generata o solutie pe termen lung pentru ca Uniunea Europeana sa ramana o zona economica prospera. Nu cred ca putem vorbi despre solutii salvatoare dar putem vorbi despre refacerea imaginii de “uniune” a tarilor europene. Balbaiala ultimilor saptamani pare acum uitata si pare ca avem din nou o vointa unitara. Este marele castig al acestei saptamani si el trebui capitalizat pe masura.
Cat despre solutii, in economie ele nu pot fi salvatoare. Restructurarea cheltuielilor publice este ceva obligatoriu cum la fel este schimbarea mentalitatii cetateanului european. Mediul social european protector (cel putin declarativ) nu mai este finantabil. Consumatorismul de tip occidental pare si el sa fie tot mai greu finantabil. Aceste sunt probleme la care un summit nu poate oferi solutii. Pentru ca in definitiv Europa nu trebuie salvata din fata unor pericole externe ci trebuie salvata de ea insasi.