Barierele cele mai mari în calea fericirii şi împlinirii sunt cele mentale, pe care ni le punem singuri. Aşa că prefer să fiu optimist şi să cred că noua ordine politică instaurată la finalul anului trecut va face lucruri bune pentru România. Şi, mai ales, va fi învăţat ceva din eşecul PDL în cele două runde de alegeri din anul trecut. Potenţialul economiilor emergente, printre care îndrăznesc să clasific şi România, este în continuare acolo. Nu s-a pierdut, nu s-a consumat, doar a fost amânată convertirea lui în rezultate, din cauza lipsei de tracţiune cu care s-au confruntat locomotivele progresului – ţările dezvoltate. Rezolvarea acestei situaţii nu este niciunde în raza vizuală. Dimpotrivă, Europa şi SUA suferă de o stagnare mai supărătoare decât o bătătură în talpa piciorului. Viteza cu care se presupune că va evolua economia americană – puţin peste 2% – în ciuda faptului că reprezintă o mare dezamăgire pentru lumea afacerilor, este o performanţă demnă de Usain Bolt în comparaţie cu previziunile pentru zona euro, care se situează sub 0,5%. Asta înseamnă că „licuricii cei mari“, în ciuda faptului că reprezintă în continuare lumina călăuzitoare pentru organizarea noastră socială (şi este foarte bine că este aşa) nu vor avea puterea să aloce resurse financiare pentru reabilitarea celor de la periferia civilizaţiei occidentale şi a noilor veniţi în clubul democratic. Tot acest context nefavorabil are şi un efect benefic. Suntem în poziţia unui tânăr care a fost ţinut în şcoli pe banii părinţilor, trimis la studii în străinătate, şi apoi lăsat brusc fără bursă şi bani de buzunar. De aici înainte, va trebui să ne descurcăm singuri şi să ne alegem pe ce drum vrem să o apucăm. De această dată prin proprie voinţă, şi nu duşi de mână de altcineva, care să-şi asume în locul nostru un eventual eşec.
Dacă vom încerca în continuare să păcălim, să furăm, să mergem pe principiul „zi ca ei şi fă ca tine!“, din ce în ce mai multe porţi ale lumii civilizate ni se vor închide în nas. Episoadele din vara trecută, în care instituţiile statului democratic au fost luate cu asalt de oștile politice aservite fostei nomenclaturi comuniste, nu trebuie să se mai repete. Este drept, umbra fostei Securităţi este lungă şi ferește de priviri indiscrete destule destine de oameni netrecuţi încă de 40 de ani. Dar toţi oamenii tineri, în special cei care au legătură cu lumea afacerilor, trebuie să înţeleagă că vechiul sistem reprezintă trecutul şi nu poate sub nicio formă să rezolve problemele prezentului şi ale vitorului.
Fie că ne convine, fie că nu, suntem parte a unui sistem politic internaţional şi nu e bine să ne desprindem de acesta doar pentru că nu mai primim de pomană. Să nu uităm că schimbarea taberelor în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial nu a avut vreun rezultat benefic. Dimpotrivă, a aruncat ţara în haos, lăsând-o fără niciun proiect naţional coerent. Uniunea Europeană este cea mai solidă construcţie din care România a făcut parte după abolirea monarhiei. Îmi doresc ca tinerii politicieni aflaţi acum la putere să înţeleagă acest lucru şi să-şi dedice timpul şi energia nu numai realizării materiale personale, ci şi unui proiect de recuperare a respectului românilor faţă de români.