Deși au mai existat momente tensionate între cele doua state în ultimii ani, ultimul incident pare deosebit de grav. Ambele țări au declarat legea marțială și au început mobilizarea militară. „Suntem la un pas de un război pe scară largă”, a avertizat Olesya Vartanyan de la International Crisis Group, un ONG axat pe prevenirea și rezolvarea conflictelor.

Turcia, o putere militară mult mai mare decât Armenia sau Azerbaidjanul, dă semnalul

În opinia americanilor, această dispută obscură are prea puțină sau deloc relevanță pentru interesele Statelor Unite, deși nu ar trebui să fie așa. Mai ales că, un stat membru al NATO, Turcia, s-a implicat în conflict, declarându-și „sprijinul total” pentru Azerbaidjan și aruncând întreaga vină asupra Armeniei. Premierul armean Nikol Pashinyan a criticat Turcia pentru „comportamentul său agresiv”, cerându-i să nu se amestece unde nu-i fierbe oala. Pentru că Turcia, o putere militară mult mai mare decât Armenia sau Azerbaidjanul, dă semnalul, prin implicarea ei, spre o extindere majoră a conflictului.

NationalInterest arată de ce declarația Ankarei creează pericolul unei confruntări între Turcia și Rusia: În primul rând, pentru că Moscova consideră Armenia un client, dacă nu chiar un protectorat. Simpla posibilitate a unei confruntări armate între un membru NATO și Rusia e așadar un motiv de alarmă, deoarece articolul 5 din Tratatul Atlanticului de Nord consideră că un atac asupra oricărui membru al alianței este un atac asupra tuturor. In al doilea rând, un incident militar între Turcia și Rusia ar impune Statelor Unite să constate ce parte este vinovată de agresiune și, dacă vor ajunge la concluzia că Moscova e culpabilă, Washingtonul ar avea obligația să vină în apărarea Turciei.

Un stat membru NATO responsabil ar fi însă precaut cu privire la plasarea partenerilor săi de alianță într-o astfel de poziție. Dar Turcia, sub Recep Tayyip Erdogan, este un actor internațional din ce în ce mai volatil și iresponsabil. Datorită comportamentului recent al Ankarei în estul Mediteranei, vechiul coșmar al NATO al unui război între Grecia și Turcia a reapărut ca o preocupare importantă pentru Alianță. Regimul lui Erdogan se implică, de asemenea, în războiul civil din Libia – adoptând din nou o poziție care pune strategia turcă în opoziție directă cu fracțiunea pe care Rusia o susține.

NI susține, în final, că așa cum a mai arătat în alte texte, Statele Unite trebuie să continue să-și apere aliații NATO, inclusiv acele mini-state irelevante din punct de vedere strategic. Însă obligația de a apăra un „aliat” care pare hotărât să creeze din ce în ce mai multe frământări internaționale este sinonimă cu nebunia. Comportamentul perturbator al Turciei în Caucaz este doar ultimul motiv pentru care liderii SUA trebuie să analizeze mai bine relațiile cu această țară, conchide NI.