Armele electromagnetice sunt terifiante, dar nu la fel de periculoase ca armele nucleare propriu-zise. Puține arme sunt la fel de înfricoșătoare ca cele care există doar în mintea noastră.
Cu câțiva ani în urmă, când Partidul Republican și-a lansat platforma de campanie, la sfârșitul unei secțiuni intitulate „America Resurgent”, liderii republicani au detaliat ceea ce au considerat a fi o amenințare iminentă împotriva SUA: impulsul electromagnetic (EMP).
„O singură armă nucleară detonată la mare altitudine peste America ar prăbuși rețeaua noastră electrică și alte infrastructuri critice și ar pune în pericol viețile a milioane de oameni”, avertiza platforma republicanilor. „Cu Coreea de Nord care deține rachete nucleare și cu Iranul la un pas de a le avea, EMP nu mai este o îngrijorare teoretică, ci o amenințare reală”.
Dar, subliniază NationalInterest, lucrurile nu stau chiar așa. În cazul armelor electromagnetice sunt ignorate două lucruri esenețiale.
În primul rând, generarea de energie suficientă pentru a provoca daune semnificative este dificilă. În al doilea rând, o țară care ajunge să aibă aparate electronice distruse după un atac cu EMP este o țară care luptă cu un război nuclear.
„EMP este noul caz de testare a seriozității securității naționale”, a scris pe Twitter expertul în securitate cibernetică Peter W. Singer.
Un impuls electromagnetic după o explozie nucleară este un lucru real. Problema este că procesul de creare a unui EMP suficient de mare, fără devastatorul focos nuclear, este costisitor, absurd și nu merită efortul. Asta în cazul în care funcționează.
Yousaf M. Butt, un fizician al Departamentului de Stat, explică: „Pentru un dispozitiv mai mare de 100 kilotone, întreaga regiune de pe suprafața Pământului, aflată în linia vizuală până la explozia la mare altitudine, va experimenta pulsul EMP”, a scris el.
Sună înfricoșător, dar există câteva avertismente importante. Cu cât detonați un dispozitiv nuclear mai mare, cu atât raza de explozie este mai mare. Cu toate acestea, efectul EMP va fi mai mic. La fel, cu cât randamentul explozivului este mai mic, cu atât EMP este mai mic și cu atât explozia va trebui să fie mai aproape de sol pentru a fi eficientă.
Lăsând deoparte gimnastica geopolitică ncesară pentru a duce la o astfel de acțiune, dacă o putere străină a detonat 100 de kilotone sau mai mult într-un atac electromagnetic asupra Americii, atunci lumea se află în război.
„Nu înseamnă că nu se poate întâmpla”, afirmă spus Singer. „Dar dacă cealaltă parte folosește EMP, ne îndreptăm spre războiul termonuclear”.
Strategia de securitate națională a administrației Trump a fost prima care a identificat EMP ca o amenințare națională.
Iar un studiu al Congresului preciza că unele ţări, inclusiv China şi Rusia, construiesc bombe nucleare puternice concepute să producă super-impulsuri electromagnetice.Acestea pot să distrugă toate dispozitivele electronice, de la calculatoare până la reţele electrice, pe sute de kilometri.
Cu toate acestea, nu se știe care ar putea fi efectele unui EMP. Studiile efectuate atât de Uniunea Sovietică, cât și de SUA în timpul Războiului Rece au produs rezultate diferite de fiecare dată.
Unele țări au încercat să armeze EMP-urile în mod adecvat, dar rămâne un produs secundar al altor sisteme de arme, inclusiv rachete de croazieră și nucleare. Ideea că Iranul sau Coreea de Nord ar putea să utilizeze un dispozitiv nuclear cu randament mic în atmosferă joasă eșuează din aceleași motive.
Coreea de Nord abia reușește să adune o bombă de o kilotonă, darămite un dispozitiv suficient de mare pentru a face pagube semnificative infrastructurii SUA.
Dar îngrijorarea privind posibilitatea ca teroriștii să arunce America în Epoca de piatră cu o singură armă a Apocalipsei persistă printre mulți americani. O explozie EMP, care poate șterge într-o secundă infrastructura electronică a lumii moderne, chiar fără consecințele radioactive ale unui război nuclear, rămâne un coșmar.