Veneția a interzis de la 1 iunie grupurile de turiști mai mari de 25 de persoane. Măsura, difuzată pe larg în mass-media, este doar cea mai recentă soluție prin care orașul italian încearcă să țină sub control supraturismul, cu care se confruntă de câteva decenii.
Supraturismul – o traducere mot à mot a termenului consacrat deja de overtourism – este un fenomen ale cărui prime forme au devenit vizibile în anii ’90. Spania, Grecia și Franța au fost printre primele țări care au luat atitudine împotriva turismului de masă în urmă cu trei decenii, scrie Infofinanciar.
Fenomenul a luat amploare însă în ultimii 15 ani. Astfel că Organizația Mondială a Turismului (UNWTO) s-a văzut nevoită să îi dea și o definiție oficială. Potrivit acesteia supraturismul este o formă de turism excesiv care are impact negativ asupra unei destinații turistice și influențează în rău calitatea vieții locuitorilor din respectivele destinații, dar și calitatea experiențelor vizitatorilor. Însă aceștia din urmă sunt și autorii efectivi…
De ce este nociv supraturismul
Definiția nu este însă completă. Impactul supraturismului se exercită nu doar asupra oamenilor, ci și asupra mediului. Explicația este simplă – aproape 80% dintre turiștii din întreaga lume vizitează doar 10% dintre destinațiile globale.
Veneția este, probabil, unul dintre cele mai cunoscute exemple în acest sens. În orașul italian, supraturismul nu afectează doar viața locuitorilor, ci și laguna în care este construit. Excesul de vizitatori duce la creșterea poluării, pune presiune pe sistemele de aprovizionare cu apă și pe cele de gestionare a deșeurilor.
Autoritățile au început să ia măsuri tot mai drastice pentru a stopa fenomenele nocive. În 2021, au interzis navelor de croazieră cu o capacitate mai mare de 55.000 de tone să acosteze în centrul orașului. Iar din aprilie 2024 au introdus plata unei taxe de 5 euro pentru turiștii de o zi, care sunt considerați „nesustenabili”. Vizitatorii care nu înnoptează în destinațiile alese folosesc resursele locale, fără a contribui financiar.
Numeroase orașe consideră că, prin introducerea taxelor, ar putea fi descurajate vizitele de o zi pentru a încuraja, în schimb, sejururile mai lungi. Rezultatele nu sunt însă concludente.
Proteste cu abțibilduri
În schimb, banii obținuți din taxe pot fi utilizați în compensarea efectelor negative pe care le generează supraturismul. Cum este de exemplu cazul în Insulele Baleare, unde fondurile sunt alocate pentru îmbunătățirea gestionării deșeurilor, conservarea habitatelor naturale și a monumentelor istorice, dar și pentru construirea și întreținerea locuințelor sociale.
Și asta pentru că supraturismul generează efecte de durată asupra locuitorilor din zonele vizitate excesiv. Creșterea numărului de turiști pune presiune, în primul rând, asupra costurilor vieții. Explicabil de ce, în astfel de zone, turismofobia sau anti-turismul sunt forme des întâlnite.
Málaga este un exemplu concludent în acest sens. Locuitorii din orașul-port, care este a cincea destinație turistică a Spaniei, își manifestă aversiunea împotriva excesului de vizitatori printr-o formă inedită – lipesc autocolante. Mesajele merg de la „Acesta a fost cândva centrul orașului“, până la „Du-te dracului acasă!“. Inițiativa a fost lansată de Dani Drunko, proprietarul unui bar local, care, ca urmare a creșterii cererii de locuri de cazare, a fost dat afară din casa în care locuia de 10 ani. Drunko susține că proprietarul său a refuzat să negocieze chiria sau chiar să îi vândă proprietatea, pentru că voia să o transforme într-o cazare pe termen scurt pentru turiști.
Este o poveste tot mai des auzită în mai toate orașele destinații turistice. Mai ales o dată cu dezvoltarea Airbnb. Parisul a încercat vara aceasta să limiteze fenomenul, în contextul Jocurilor Olimpice găzduite de Franța. Efectele măsurilor luate sunt însă limitate.
Supraturismul ruinează Barcelona
Turismofobia se manifestă puternic și în Barcelona. În 2017, 150.000 de oameni au mărșăluit pe străzile orașului solicitând autorităților să permită accesul în țară al mai multor emigranți, în detrimentul turiștilor. Un an mai târziu, străzile erau inundate de protestatari care scandau: „Turiștii pleacă acasă, refugiații sunt bineveniți“, „Barcelona nu este de vânzare!“ și „Nu ne vom lăsa alungați!“.
În 2019, primarul Ada Colau a încercat să stopeze supraturismul prin restrângerea numărului de vase de croazieră și limitarea dezvoltării aeroportului. Măsurile nu au dat însă rezultatele scontate. Orașul avea în urmă cu cinci ani a doua cea mai mare rată de deșeuri de plastic care ajungeau în Mediterană. Gunoaiele reprezentau 38% din capturile bărcilor de pescuit.
Barcelona înregistrează, de asemenea, niveluri ridicate de poluare fonică și atmosferică din cauza avioanelor care aduc turiștii. Dintre vizitatorii care ajungeau în oraș până acum doi, trei ani, peste 80% o făceau cu avionul, cursele low cost fiind preferate. Și aproape niciunul cu trenul, deși Spania are o rețea feroviară performantă, de mare viteză.
Navele de croazieră au un efect și mai dăunător. Potrivit unui studiu al Universității din Barcelona din 2016, majoritatea pasagerilor vizitau orașul timp de aproximativ cinci ore. Cheltuiau în medie sub 60 de euro de persoană și se întorceau pe navele lor pe timp de noapte. Acest lucru făcea ca impactul asupra mediului să fie considerabil mai mare decât contribuția lor economică la oraș.
În plus, poluarea atmosferică produsă de navele de croazieră este foarte ridicată. Combustibilul utilizat conține de 2.000 de ori mai mult oxid de sulf decât dieselul obișnuit.
Insulele Galapagos, un posibil exemplu
Există însă și efecte negative mult mai ample, precum cele din Insulele Canare. Cele 10 milioane de turiști care sosesc anual în arhipelag au afectat radical viața locuitorilor. Conform unui raport al asociației „Ecologists in Action“, aproximativ 34% din populație este în risc de sărăcie. Oamenii dorm în mașini sau în grote din cauza prețurilor în creștere ale locuințelor. Costurile ridicate ale terenurilor și proprietăților, dar și al vieții au scos în stradă, în mod repetat, mii de persoane. Construcția accelerată hotelurilor și a resorturilor afectează și biodiversitatea arhipelagului.
Supraturismul a afectat din plin și Insulele Galapagos. Numai că autoritățile ecuadoriene au acționat prompt. Din 2012, au limitat numărul curselor aeriene. Din 2017 au introdus controlul strict al construcțiilor de noi clădiri destinate turiștilor. Suplimentar au instituit și o taxă de 100 de dolari, care, din august 2024, va fi dublată. Autoritățile speră că, prin această măsură, vor obține o scădere a numărului de vizitatori. Fondurile colectate sunt destinate conservării comunităților locale, dar și protejării celor 9.000 de specii atât de căutate de turiști.
Un alt exemplu este Thailanda, care, în urmă cu șase ani, a închis una dintre cele mai populare destinații turistice ale țării – Golful Maya. Măsura a fost luată pentru a permite naturii să se regenereze. Asta după ce locul a devenit copleșit de turiști ca urmare a faptului că a găzduit filmarea peliculei „The Beach“ din 2000.
Micuța plajă a fost asaltată de mii de vizitatori pe zi. Recordul a fost de peste 2,5 milioane de vizitatori în 2017, anul dinaintea închiderii. Afluxul uriaș de bărci și oameni a distrus mari părți din recifele de coral și a avut un impact devastator asupra ecosistemului și a vieții marine. Guvernul thailandez a redeschis golful anul trecut, dar a limitat numărul turiștilor și a impus reguli stricte.
Topuri cu destinații nerecomandate
Anul acesta, supraturismul afectează peste 60 de destinații populare din întreaga lume. În top sunt numeroase orașe din Europa, la cele enumerate adăugându-se Atena, Amsterdam, Roma, Sevilla, Florența sau Paris. Dar și localități mai mici ca Hallstatt (Austria), Como (Italia), Cornwall (Marea Britanie), Dubrovnik (Croația) sau Lauterbrunnen (Elveția).
Supraturismul a devenit într-atât de răspândit, încât publicațiile de nișă au început să întocmească topuri cu destinații nerecomandate. Malaiezia, Japonia, Peru, Indonezia, Hawaii, Filipine, Thailanda figurează în clasamente an de an.
Măsurile de stopare a fenomenului nu sunt universal valabile, iar eficiența lor este relativă. Unele țări impun taxe și reguli mai stricte, altele limitează numărul turiștilor. Sau încearcă să-i atragă către alte destinații, mai puțin aglomerate sau valorificate.
Cert este că, în 2019, anul de glorie al turismului mondial, acesta a fost responsabil de 5% din emisiile de gaze cu efect de seră. Iar în 2024 se estimează că recordurile de vizitatori stabilite în urmă cu cinci ani vor fi doborâte.
