Autosuficienţa este extrem de periculoasă pentru că limitează şi blochează creativitatea - un element extrem de necesar în perioadele de criză. În ultimul timp, întâlnesc organizaţii care spun: „N-avem nevoie de instruire: oamenii noştri sunt experimentaţi! Sunt specialişti! Lasă-ne cu instruirea. Nu vezi că suntem în criză?“. Îmi vine atunci în minte următoarea pildă: „Demult, un mare învăţat al vremii, care locuia pe o insulă în apropiere de coas
Autosuficienţa este extrem de periculoasă pentru că limitează şi blochează creativitatea – un element extrem de necesar în perioadele de criză.
În ultimul timp, întâlnesc organizaţii care spun: „N-avem nevoie de instruire: oamenii noştri sunt experimentaţi! Sunt specialişti! Lasă-ne cu instruirea. Nu vezi că suntem în criză?“. Îmi vine atunci în minte următoarea pildă: „Demult, un mare învăţat al vremii, care locuia pe o insulă în apropiere de coastă, se porni într-o călătorie. În acest scop, tocmise un barcagiu care să-l ducă până la ţărm. În timp ce barca înainta spre coastă, învăţatul se gândi să mai schimbe o vorbă cu barcagiul. «Auzi, barcagiule, aşa cum vâsleşti acum parcă ai fi viteazul Aeneas. Sau chiar iscusitul Odiseu în peregrinările sale pe mare». «Dar cine este Aeneas ăsta? Sau Odiseu, cel de care pomeneşti?», întrebă barcagiul. «Cum cine?!», se indignă învăţatul. «Nu l-ai citit pe Vergilius şi a sa Aeneida?!». «Nu», răspunse barcagiul. «Şi nici pe marele Homer şi ale sale Iliada şi Odiseea?!». «Nu, învăţătorule», răspunse barcagiul. «Atunci, îi spuse marele învăţat, n-ai făcut decât să-ţi pierzi jumătate din viaţă stând degeaba». Pe măsură ce timpul trecea, nori negri acopereau cerul, iar vântul se înteţea. Marea se învolburase, iar valurile izbeau cu putere în barcă până când aceasta se răsturnă. Atunci, barcagiul strigă către învăţatul care se zbătea în apă: «Ştii să înoţi?». Cu un ultim suflu, învăţatul strigă din răsputeri: «Nu ştiu!!!». «Ei, în cazul ăsta, o să-ţi pierzi toată viaţa.»“.
Povestesc această întâmplare deoarece este bine să ne amintim că există o diferenţă majoră între experienţă şi competenţe. Dacă sunteţi cumva unul dintre oamenii care nu realizează acest lucru, puneţi-vă întrebarea: „Credeţi că afacerile de azi se derulează exact la fel ca acum douăzeci de ani?“. Bineînţeles că nu. Modul de a face afaceri s-a schimbat foarte mult în ultimii douăzeci de ani. Uitaţi-vă în jur la marile firme, la competiţie, la furnizori, la parteneri şi veţi vedea că succesul lor este dat tocmai de faptul că nu îşi conduc şi nu îşi derulează afacerile ca acum cinci, zece sau douăzeci de ani.
Hal Krause, unul dintre trainerii de vânzări la modă peste Ocean, dă un exemplu şi mai bun. Imaginaţi-vă ce-ar fi, zice el, ca antrenorul unei echipe de fotbal să vină la o conferinţă de presă şi să spună: „Oamenii noştri sunt cu toţii atât de experimentaţi şi de pregătiţi, încât anul acesta nu vom mai pleca în cantonament să ne antrenăm, ci ne luăm liber cu toţii. N-avem nevoie de antrenamente“. Cum credeţi că se va prezenta echipa respectivă în campionat şi în alte competiţii?, întreabă retoric Hal. Şi cât credeţi că va mai antrena antrenorul respectiv? Autosuficienţa este extrem de periculoasă, pentru că limitează şi blochează creativitatea – un element extrem de necesar în perioadele de criză. Este la fel de periculoasă precum deznădejdea sau lipsa speranţei, pentru că, în cele din urmă, supravieţuirea este un exerciţiu preponderent mental, psihic.
RENALDO NIŢĂ, Senior Trainer & Consultant, Dynamis Brand Consulting