Sună contraintuitiv, dar până în 2030, multe dintre cele mai mari economii ale lumii vor avea mai multe locuri de muncă decât muncitori. În această discuţie plină de date şi destul de fascinantă, expertul în resurse umane Rainer Strack sugerează că ţările ar trebui să privească dincolo de graniţe pentru căutători de job-uri doritori de mobilitate. Dar pentru asta, trebuie să înceapă prin schimbarea atitudinii în afacerile lor.
Forţa de muncă, oamenii care pot munci, va scădea semnificativ în Germania. Ce se va întâmpla cu forţa de muncă? Aici devine complicat. După cum probabil ştiţi, răspunsul favorit al consultanţilor la orice întrebare este „Depinde." Deci aş spune că depinde. Nu am vrut să previzionăm viitorul. Foarte speculativ. Am făcut altceva. Am verificat PIB-ul şi creşterea productivităţii în Germania în ultimii 20 de ani, şi am calculat scenariul următor: dacă Germania vrea să menţină PIB-ul şi creşterea productivităţii, am putea calcula direct de câţi oameni ar avea nevoie pentru a susţine această creştere. Şi asta e linia verde: forţa de muncă. Deci Germania va intra foarte curând într-un deficit major de talent. Opt milioane de oameni lipsesc, reprezentând mai mult de 20% din forţa de muncă actuală, deci numere mari, foarte mari. Am calculat mai multe scenarii, iar imaginea arată mereu aşa.
Ca să acoperim golul, Germania trebuie să crească semnificativ imigrarea, să aibă mai multe femei în forţa de muncă, să crească vârsta de pensionare — apropo, tocmai s-a micşorat anul acesta — şi toate măsurile astea trebuie luate simultan. Dacă Germania eşuează aici, va stagna. Nu vom mai creşte. De ce? Pentru că muncitorii care pot genera creştere nu sunt acolo. Iar companiile vor căuta talente în altă parte. Dar unde?
Ne vom confrunta cu o criză globală a forţei de muncă constând într-un deficit global al forţei de muncă plus o neconcordanţă uriaşă a competenţelor, plus o mare provocare culturală. Această criză globală a forţei de muncă se apropie foarte repede. Acum suntem chiar la răscruce. Deci ce putem face noi, ce pot face guvernele şi companiile? Fiecare companie, dar şi fiecare ţară, are nevoie de o strategie umană, pe care să o pună în aplicare imediat. O astfel de strategie umană vizează patru etape. Numărul unu, un plan de previzionare a ofertei şi cererii diferitelor joburi şi competenţe. Planificarea forţei de muncă va fi mai importantă decât planificarea financiară. Doi, un plan pentru atragerea oamenilor grozavi: generaţia Y, femei dar şi pensionari. Trei, un plan pentru educarea şi perfecţionarea lor. Ne confruntăm cu o provocare imensă a perfecţionării. Şi patru, cum să reţii cei mai buni oameni, cu alte cuvinte, cum să creezi un mediu de apreciere şi relaţionare.