Cine s-a bucurat la inceputul anului ca energia si gazele se scumpesc mai putin decat se anuntase initial afla acum ca va plati scump, in alte zone, perioada de respiro. Din pacate, regula nu functioneaza si invers. Cresterea accizelor la tigari peste nivelul negociat cu UE ramane o veste proasta si pentru tinta de inflatie, cu costuri pe care le impartim cu totii.

Pe omul obisnuit, caruia i s-a spus ca tintirea inflatiei este un proces de interes nu doar pentru specialisti, ci si pentru el, ultimele noutati din domeniu il pot ameti usor. A aflat ca increderea lui intr-o cifra anuntata de Banca Nationala este esentiala pentru ca, la sfarsitul anului, inflatia sa se aseze cuminte in jurul acesteia, nedepasind-o cu mai mult de 1% in sus sau in jos. Acum, insa, rapoartele cu care BNR il tine periodic la curent ii dau de inteles ca nici banca centrala nu mai crede in propria cifra, devenind chiar de la trimestru la trimestru mai pesimista.


“Fata de ultimul raport, am revizuit in sus, cu 0,2 puncte procentuale, previziunea pentru sfarsitul anului, cand credem ca inflatia se va situa la 6,8%”, spune Mugur Isarescu, guvernatorul BNR. Noul nivel, cu 1,8 puncte procentuale peste tinta anuala de 5%, este insa amenintat si el de mai multe incertitudini. “Nu am luat in considerare decat datele certe existente in momentul de fata”, precizeaza Isarescu. Corectia negativa a prognozei a fost determinata, in special, de introducerea neprogramata a taxei pe viciu, care va scumpi tigarile si alcoolul. Cu o pondere substantiala in cosul de consum al romanilor (peste 4%), tigarile sunt principalele vinovate de impactul pe care taxa de viciu il va avea asupra inflatiei in 2006 (1,1%). Suficient pentru a taia entuziasmul bancii centrale, care, cu un minim istoric (postdecembrist) de 6,9% al ratei anuale in aprilie, se si vedea la finele lui 2006 pentru prima data in grafic cu tinta anuala de inflatie.


O alta “surpriza” neplacuta din punctul de vedere al institutiei care trebuie sa tinteasca inflatia a fost produsa de Guvern prin majorarea deficitului bugetar pe 2006 de la 0,5% la 0,9%, sursa suplimentara pentru alimentarea excesului de cerere. In plus, daca in primele luni ale anului bugetul s-a mentinut excedentar, BNR nu exclude o relaxare a cheltuielilor statului in ultimele luni. Senzatia de deja-vu oricum exista. In 2005 am avut excedent bugetar pana in noiembrie, dupa care ministerele s-au grabit sa isi faca norma de cheltuieli pentru a nu irosi posibilitatea inchiderii anului pe deficit.


Mai deranjante insa decat toate sunt scumpirile la produsele energetice. In fapt, nu cresterea in sine a preturilor creeaza probleme, ci nebuloasa totala in care Guvernul lasa calendarul acesteia. “Suntem mai stapani pe preturile libere decat pe cele administrate. E greu sa tintesti inflatia daca nu ai un calendar al ajustarii acestora”, se plange Isarescu. In 2006, Guvernul a facut cadou romanilor scumpiri mai “lejere” decat anuntase initial. Ca urmare, BNR s-a vazut nevoita sa reduca, in scenariile proprii, rata anuala a inflatiei pentru preturile administrate de anul acesta la 9,1% (fata de 11,7% cat anticipa in februarie). Nota de plata se transfera, insa, in 2007, cand nivelul prognozat urca de la 7,6% la 8,8%. “Trebuie subliniat ca reprogramarea frecventa a cresterilor de preturi administrate afecteaza semnificativ predictibilitatea procesului de dezinflatie”, se arata in raportul din mai al BNR. Recent modificate, previziunile bancii centrale risca sa cunoasca in perioada urmatoare si “schimbarea schimbarii”, dupa ce Guvernul se va decide sa anunte calendarul ferm al ajustarii preturilor energetice. Pana in momentul de fata nu a reusit asa ceva, programul multianual al scumpirilor aflandu-se in faza incipienta a “discutiilor tripartite” (inclusiv cu autoritatile de reglementare) initiate de BNR.


Toate acestea, plus riscurile suplimentare legate si de alti factori care ar putea impiedica diminuarea excesul de cerere din economie, necesar dezinflatiei, forteaza BNR sa ia masuri nu intotdeauna “populare”. Nota pentru “relaxarea” de la un moment dat o plateste intreaga economie inzecit. Astfel, pentru cei care sperau ca vor scapa de restrictiile impuse bancilor comerciale la acordarea de credite mesajul BNR este clar: puteti sa va luati gandul in viitorul apropiat.
Mai mult, daca creditul in lei a fost pana acum ferit de o parte din restrictiile care l-au lovit pe cel in valuta (majorarea rezervelor minime obligatorii), in perioada urmatoare, risca sa devina noul “inamic” al bancii centrale. “Deocamdata, nu avem stabilita nici o masura concreta. Doar maraim la creditul in lei”, spune Mugur Isarescu. Cu activitatea de creditare descurajata, inclusiv prin dobanda de politica monetara majorata (la 8,5%), nici sectorului privat nu are cum sa ii fie foarte bine. Riscul inerent: incetinirea cresterii economice. “Realizarea programului bianual de dezinflatie asumat presupune ca pe parcursul anului 2007 scaderea cresterii economice sub nivelul ei potential sa fie mai consistenta decat se prevazuse anterior”. Singurul remediu: accelerarea reformelor structurale, inclusiv prin impopulare concedieri de personal.
Riscurile si costurile politicii monetare stranse pe care este nevoita sa o urmeze BNR nu se opresc aici. Operatiunile de sterilizare extrem de costisitoare vor aduce si anul acesta pe pierdere bilantul BNR, iar dobanzile mari vor fi intotdeauna o ispita pentru speculatori.

NOTA DE PLATA A LUPTEI CU INFLATIA

• Suma uriasa pe care BNR trebuie sa o sterilizeze (excesul de lei absorbit din piata, echivaland 6-7 miliarde de euro) inseamna, in fapt, bani blocati, pe care economia nu ii poate pune sa lucreze.


• In mare parte din cauza lipsei proiectelor creditabile, bancile nu pot da cu imprumut clientilor acesti lei, preferand sa ii plaseze la BNR. Lipsa unor proiecte viabile a impiedicat pana acum si statul sa atraga o parte din sumele disponibile, din septembrie 2005 nemaifiind lansata nici o emisiune de titluri de stat.


• Pentru banca centrala, absorbtia acestor sume (care nesterilizate ar produce inflatie) presupune costuri uriase, dobanzile platite bancilor depasind 8%. si cum plasamentele pe care le poate face la randul ei pe pietele internationale nu ii aduc castiguri mai mari de 3% (din fructificarea rezervelor internationale – circa 18 miliarde de euro), pentru BNR toata afacerea inseamna pierdere curata.


• De aici, lantul pierderilor se transmite la bugetul de stat, obligat sa contemple “gaura” din bilantul bancii centrale in loc sa astepte impozit din profit.


• Dobanzile mari, specifice politicii monetare ferme cu care BNR vrea sa contracareze presiunile inflationiste, atrag intotdeauna speculatorii. Riscurile induse de intrarea acestora pe piata se adauga astfel neajunsurilor create de un alt efect: aprecierea leului, care macina profiturile exportatorilor.


• Pentru a nu avea intrari masive de astfel de capitaluri nu ne ramane decat sa speram ca dobanzile in crestere din SUA si UE vor ispiti speculatorii in alta parte, ca investitorii financiari vor ramane rezervati fata de pietele emergente si ca nu se vor astepta la o marja prea mare de apreciere a leului in raport cu euro in perioada urmatoare.