Sezonul rece a adus foarte multe situații dificile pe piaţa locală de energie. S-au depăşit recordurile istorice de producţie, consum, exporturi şi preţ spot, iar efectele vor fi simţite încă o bună perioadă de timp. Şi s-a mai întâmplat ceva: „hulitul“ cărbune a revenit la putere.
Poluante, ineficiente și cu pierderi acumulate an de an, termocentralele pe lignit şi huilă din Oltenia şi Valea Jiului sunt încă indispensabile Sistemului Energetic Naţional, mai ales în sezonul rece. Pentru că este o energie sigură, prea puţin dependentă de condiţiile meteorologice şi pentru că termocentralele lucrează în bandă, energia pe bază de cărbune a fost „vedeta“ acestei ierni. Iar asta, fiindcă a echilibrat SEN în condiţiile în care debitele Dunării au fost extrem de mici, un reactor de la Cernavodă a fost indisponibilizat iar, zile întregi eolienele au stagnat. Ca şi cum n-ar fi fost de ajuns, peste toţi aceşti factori s-a suprapus şi un export record de energie. Astfel, limitele SEN au fost testate, înalţi oficiali ai statului au vorbit chiar de o „criză energetică iminentă“, însă, până la urmă, sistemul a trecut bine perioada grea, lucru datorat mai ales Complexului Energetic Oltenia şi, în mai mică măsură, Complexului Energetic Hunedoara, care au lucrat la foc continuu, asigurând, zi de zi, circa 30% din producţia totală a României.
Planurile de restructurare, regândite
În al 12-lea ceas, văzând importanţa încă uriaşă a termocentralelor pe cărbune, cu precădere a CEO, guvernanţii au decis să întindă o mână de ajutor minerilor, „îndulcind“ planul de reorganizare a societăţilor, care presupune restructurări masive, pentru că România are încă mare nevoie de ei. Potrivit planului de reorganizare al CEO, votat în vara anului trecut în cadrul AGA, în 2017 şi 2018 trebuiau desfiinţate 3.400 de posturi la CEO, prin plecări voluntare, pensionări anticipate şi concedieri colective. Ultima revizie a planului, votată în AGA, a înjumătăţit acest număr. Doar 1.800 de mineri vor pleca, din care 1.000 în 2017. Până în 2020, ar trebui ca 5.000 de mineri să fie restructuraţi.
La dimensionarea planului, compania a ţinut cont şi de faptul că, în perioada decembrie 2016 – ianuarie 2017, Sistemul Energetic Naţional (SEN) a demonstrat că este dependent de disponibilitatea blocurilor energetice ale CE Oltenia pe fondul lipsei de apă şi vânt. „De asemenea, asigurarea combustibilului necesar pentru cele 11 blocuri energetice disponibile a fost imposibilă, deoarece nu au fost emise hotărârile de guvern pentru exproprierea pe cauză de utilitate publică a proprietăţilor din coridoarele Jilţ şi Roşia, prin urmare sunt necesare lucrări tehnologice care impun o forţă de muncă însemnată. În plus, fiabilitatea şi operarea blocurilor energetice datorită proceselor de disponibilizare anterioare a scăzut sau a devenit deficitară prin plecarea de personal cu expertiză în domeniu“, se arată în documentul aprobat recent de acționari.
Ce puţin pentru moment concedierile la CEO avansează mai lent decât se dorea iniţial. Rămane însă de văzut ce se va întâmpla cu „mamutul industrial“ din Oltenia, dacă va reuşi să se redreseze financiar sau dacă va avea soarta Complexului Energetic Hunedoara.
Tehnocrații începuseră să dea afară mineri pe bandă rulantă
Fostul directorat al Complexului Energetic Oltenia, numit de Cabinetul Cioloş, imediat după votarea planului de reorganizare, a început să scape rapid de mineri, pentru a scădea cheltuielile cu personalul. Astfel, a scos la pensie o bună parte din minerii care se aflau la limita de vârstă şi cu stagiul minim de cotizare efectuat, a încetat contractele determinate ale altora şi au încetat toate detaşările din alte companii. Planul a fost făcut pe repede înainte, pentru că a presupuns eliminarea, în doar trei luni, septembrie – decembrie 2016, a 967 de posturi din schema de personal, faţă de 2.000 de posturi pentru doi ani, 2016 şi 2017. Astfel, potrivit unei HG, „începând cu data de 19.09.2016 au fost desfiinţate un număr de 969 de posturi“. Impactul bugetar al acestor măsuri a fost de doar 2,97 milioane de lei faţă de 12,36 milioane de lei, cât era estimat în septembrie, pentru că, prin găselniţa cu pensionarea anticipată a minerilor, statul a scăpat de milioane de lei datorate pentru şomaj şi compensatorii. Pentru minerii în cauză însă, este posibil ca soluţia găsită de guvernanţi să nu fie cea mai bună, pentru că aceştia vor ieşi cu o pensie mică, întrucât nu au stagiul de cotizare complet.