„Dacă un ministru, indiferent care este el, nu are o încărcătură politică foarte puternică, sectorul său va fi văduvit de bani, de atenţie şi de multe lucruri bune care i s-ar putea întâmpla.“ Aceasta este declaraţia domnului Eugen Nicolăescu, ministrul Sănătăţii, prin care susţine că „încărcătura politică“ de care beneficiază, vicepreşedinte PNL, îi permite să convingă colegii de partid, şi pe cei din guvern să adopte decizii importante
„Dacă un ministru, indiferent care este el, nu are o încărcătură politică foarte puternică, sectorul său va fi văduvit de bani, de atenţie şi de multe lucruri bune care i s-ar putea întâmpla.“ Aceasta este declaraţia domnului Eugen Nicolăescu, ministrul Sănătăţii, prin care susţine că „încărcătura politică“ de care beneficiază, vicepreşedinte PNL, îi permite să convingă colegii de partid, şi pe cei din guvern să adopte decizii importante pentru domeniul pe care-l conduce. Ce trebuie să înţelegem din această declaraţie? Că un ministru, oricât de bun profesionist ar fi, dacă nu este bine înfipt într-un partid nu va avea posibilitatea să obţină bani de la buget din partea Guvernului pentru proiectele sale. Aşadar, politicul dictează împărţirea banilor, distribuie funcţiile publice şi hrăneşte o armată de funcţionari care pretind că lucrează în slujba poporului.
Declaraţia domnului Nicolăescu nu este o mare revelaţie. Se ştie că dacă nu ai spate politic, nu ai nici o şansă în România. Dar afirmaţia ministrului este cinică şi brutală pentru un simplu român. Şansa ca în România să se construiască 28 de noi spitale este ca ministrul Nicolăescu să-şi păstreze funcţia de vice la PNL şi, făcând lobby, să obţină aprobările Guvernului şi banii necesari lucrărilor. Urmând aceeaşi idee, şi ceilalţi miniştri ar trebui să dea din coate la partide pentru a avea succes. (Guvernarea Alianţei D.A., după cum s-a văzut, a eşuat într-o mare înghionteală.)
E clar, trăim într-o aberaţie! Politicienii care conduc ministerele sau agenţiile guvernamentale nu au bunul simţ să-şi lase dimineaţa carnetele de partid la portarii de la intrare şi să muncească în calitate de manageri la proiecte cu adevărat prioritare pentru domeniile pe care le conduc. Din păcate, comportamentul lor este de slujbaş la partid şi nu de angajat în slujba publicului.
Pentru că au fost trimişi în funcţii atât de înalte, ei îşi manifestă fără pudoare devotamentul şi recunoştinţa faţă de partid. Toate acţiunile lor sunt făcute, în fond, în numele partidului, conform „liniei“ impuse de partid, iar rezultatele şi eficienţa sunt analizate, fireşte!, de tovarăşii de partid. Partidul e în toate, el ne dă funcţii şi bani! O astfel de mentalitate dovedeşte că partidul unic de dinainte de 1989 încă mai sălăşluieşte în ministere, administraţie, şcoli şi spitale, în viaţa noastră. Şi e greu de ucis.