Calitatea aerului, în următoarele decenii, depinde de viteza în care autoritățile locale de la noi vor ști să implementeze proiecte care au legătură cu transportul public. Ca să se alinieze politicilor Uniunii Europene, România are nevoie de 3 miliarde de euro pe care să-i consume în șapte ani de acum încolo doar în zona de ”mobilitate urbană”, cu accent pe transportul nepoluant. Câteva mari orașe se pregătesc deja să pună în practică proiecte, altele abia acum scot ideile din sertare. Nici Capitala nu stă prea bine: deocamdată, sunt mai multe declarații și mai puține fapte. Bine, totuși, că fondurile europene sunt un răspuns la “nevoia de finanțare a autorităților locale”.
”Sărmana țară bogată“. De câte ori nu am auzit vorbindu-se așa despre România? Pe de o parte este posesoarea unor locuri unice în Europa, cu cel mai pur aer, iar pe de alta se luptă cu poluarea din marile orașe. Fie că numărul mașinilor a crescut alarmant, fie că se dezvoltă zone industriale, aiurea amplasate în apropierea centrelor urbane, fie că nu știm să reciclăm, ei bine.. sunt tot atâtea motive care aliniază țara noastră alături de celelalte țări cu strategii pentru un mediu mai curat. Primul pas: reducerea poluării generate de vehiculele de transport public. Problema, enunțată simplu în câteva cuvinte, este una extrem de complicată și foarte greu de aplicat peste tot în Europa. Și nu este vorba aici doar de bani (sunt puse în joc miliarde de euro), ci și de felul în care se conduc proiectele.
„Și în Occident se mișcă greu investițiile în infrastructura urbană. Sunt foarte multe proiecte începute de multă vreme, care se materializează abia acum“, oferă un scurt amănunt Ștefan Roșeanu, directorul general al Asociației pentru Mobilitate Metropolitană. Ca să ne lămurim și mai clar, Artur Perchel, manager al UITP pentru Europa Centrală și de Est (asociație internațională reprezentativă pentru transportul public în UE), spune că „e-autobuzele“ (n.r. – autobuze electrice pe baterii) nu înseamnă mai mult de 1,2% din flota de autobuze din toată Europa, ceea ce se traduce prin „nimic“. „Întrebarea care se pune este dacă obiectivele cuprinse în Cartea Albă vor fi îndeplinite la timp. Acum, totul se află în mâinile factorilor de decizie locali. Totuși, luând în calcul costul unui autobuz electric, precum și întreaga infrastructură necesară în jurul acestui proces, înțeleg că poate fi dificil să treci de la testarea unor autobuze electrice sau hibride la cumpărarea lor“, detaliază Artur Perchel.
Directiva europeană din 2009
În plan legislativ, directiva UE nr. 33 din 23 aprilie 2009, referitoare la promovarea vehiculelor de transport rutier nepoluante, stă la baza orientării politicilor de achiziție spre vehicule de transport public care să îndeplinească standarde ridicate de protecție a mediului. Această directivă vizează toate vehiculele rutiere, inclusiv cele destinate transportului public. Mai pe înțelesul tuturor, Uniunea Europeană se confruntă cu o presiune politică ridicată pentru eliminarea vehiculelor pe combustie internă (benzină și motorină) în proporție de 50% până în 2030 și de 100% până în 2050. În acest context își face cărțile și țara noastră. Directiva a fost transpusă în legislația românească printr-o ordonanță de urgență din 2011 și aprobată, ulterior, prin Legea nr. 119/2013. „Luna aceasta ar trebui să iasă de la Ministerul Dezvoltării ghidul de finanțare pentru Programul Operațional Regional, Axa 4, cea de investiții în mobilitate urbană. În actualul exercițiu bugetar european 2014-2020, autoritățile române au acceptat să se axeze pe investiții în vehicule ecologice și infrastructuri potrivite pentru aceste vehicule“, mai dă un indiciu Ștefan Roșeanu.
Iar dacă ar fi să vorbim în cifre, pentru zona de mobilitate urbană sunt necesare 3 miliarde de euro în șapte ani. Așa arată calculele analiștilor din piața românească. Potrivit datelor companiei ETL Business Plus, citate de Asociația pentru Mobilitate Metropolitană, 11 orașe din România folosesc, în prezent, troleibuze pentru transportul public, numai în București fiind 300 de vehicule. Semnele de întrebare apar atunci când descoperi că doar trei dintre aceste orașe au cumpărat troleibuze noi în ultimii zece ani. Timișoara, de pildă, a cumpărat în 2008 de la Skoda Electric 50 de troleibuze dotate cu un motor diesel auxiliar, cu autonomie de până la 40%.
O țintă greu de atins
Cu alte cuvinte, este posbil ca până în 2030 vehiculele pentru transport public folosite în România să fie în proporție de 50% nepoluante? „Imposibil“, răspund astăzi voci din piață. „Investițiile în vehicule electrice sunt foarte mari și, luând în considerare puterea de investiții a autorităților locale și a guvernului, se va căuta în continuare un echilibru între achiziția de vehicule electrice și cele bazate pe combustibili fosili, mult mai ieftine“, explică Roșeanu. Și mai bine spus, raportul între un autobuz pe combustibili fosili și unul electric este de „unul la doi“, adică primul costă 200.000 euro, în timp ce al doilea, cel „eco-friendly“, 400.000 de euro sau chiar mai mult.
Luând ca exemplu flota Regiei Autonome de Transporturi București (RATB), astăzi doar 600 din cele 1.000 de autobuze achiziționate în ultimii ani sunt în circulație, necesarul investițional fiind uriaș. „Ar trebui înlocuită toată flota RATB. De asemenea, ar mai trebui cumpărate cel puțin 200 – 250 de tramvaie noi, un buget minimal pentru un tramvai fiind de 1,5 mil. euro. Calculând laolaltă, cu tot cu infrastructura potrivită, necesarul pentru București este, astăzi, de circa 1,5 miliarde de euro“, adaugă Roșeanu.
O veste bună vine și din partea minicipalității: primarul general al Capitalei, Gabriela Firea, a anunțat recent că RATB va cumpăra 500 de autobuze noi, din care 30% vor fi electrice. Doar că lucrurile nu se vor mișca așa de repede cum ar putea să pară la prima vedere: nici măcar procedura de achiziție nu a început.
Constructorii au și ei un cuvânt de spus
În toată această ecuație, un rol decisiv îl au constructorii. Anul acesta, o mișcare interesantă a fost anunțată de antreprenorul arădean Valer Blidar, care a bătut palma cu francezii de la IVECO pentru o fabrică de asamblare troleibuze şi autobuze electrice. Primele patru troleibuze asamblate la Arad au ajuns în această vară în Cluj-Napoca, în baza unui contract prin care municipalitatea s-a angajat să achiziţioneze 20 de astfel de mijloace de transport. Modelul de troleibuz este IVECO Astra Town 118, costul unei unităţi fiind de 475.000 de euro plus TVA, iar capacitatea acestuia este de 164 de locuri, dintre care 42 pe scaune. În acest an, omul de afaceri a cumpărat o parte din fosta platformă Astra Bus de la compania cu acelaşi nume, aflată acum în insolvenţă. „Global, tendința este de a trece la transportul în comun care nu poluează. Este vorba despre transportul pe tracțiune electrică“, spunea Valer Blidar.
De altfel, la nivel european, toate companiile producătoare au dezvoltat un prototip de autobuz electric, iar unele chiar s-au specializat pe acest segment, cum este cazul companiei chineze BYD sau cel al companiei americane Proterra, potrivit datelor ETL Business Plus. „La nivel local, se pune problema unei viziuni politice curajoase. Varșovia, de exemplu, plănuiește să cumpere 170 de autobuze ecologice între 2015-2020, în timp ce un alt oraș polonez Zielona Gora intenționează să înlocuiască flota de 80 de autobuze cu autobuze electrice. Deci, este posibil“, conchide Artur Perchel.
PROIECTE DEZVOLTATE ÎN ROMÂNIA
Astăzi, mai multe orașe din România și-au făcut calculele pentru a obține fonduri europene pe care să le direcționeze către vehicule nepoluante. Iată câteva exemple:
BUCUREȘTI: Aproape 400 din cele 1.000 de autobuze Mecedes Citaro nu sunt folosite. În următorii șapte ani se intenționează achiziția a 200 de autobuze cu motorizare Euro 6. Parcul ar putea fi extins ulterior cu încă 300 de autobuze electrice. Totodată, se are în vedere înlocuirea troleibuzelor cu autobuze electrice cu baterii.
PLOIEȘTI: Aici, rețeaua de transport public este deservită de tramvaie, troleibuze și autobuze, fiind recomandată înnoirea parcului de vehicule până în 2018 cu 10 tramvaie, 12 troleibuze și 20 de autobuze.
TIMIȘOARA: Autoritățile locale vor să achiziționeze 15 tramvaie multi-articulate lungi cu podea joasă, 10 troleibuze articulate, 5 troleibuze standard și 10 autobuze standard până în 2020 și alte 30 de tramvaie, 40 de troleibuze și 20 de autobuze în perioada 2021-2030.
CLUJ-NAPOCA: Pentru perioada 2016-2020 ținta este achiziția a 12 tramvaie, 40 troleibuze și 20 de autobuze. De asemenea, în perioada 2021-2030 sunt plănuite alte 15 tramvaie, 70 de troleibuze și 45 de autobuze.
ARAD: Într-o primă fază, se recomandă achiziționarea a 30 de autobuze ecologice noi în perioada 2018-2020 și a 5 tramvaie noi pentru aceeași perioadă.
IAȘI: Tot într-o primă fază, se recomandă achiziția a 20 de tramvaie și 30 de autobuze noi.
ORADEA: Primăria și-a asumat deja achiziţia de autobuze ecologice de diverse capacități, respectiv 5 midibuze de 7 m, 20 autobuze de 12 m şi 4 autobuze articulate de 18 m.
BRAȘOV: Aici se află una dintre cele mai învechite flote de troleibuze, recomandarea fiind achiziția a 30 de autobuze electrice până în 2020.
CRAIOVA: Autoritățile locale vor să înființeze două linii de autobuz de tip BRT (linie de autobuze cu serviciu rapid și bandă dedicată pe tot traseul), pentru care ar trebui achiziționate 18 vehicule de mare capacitate. Alte 18 tramvaie și 30 de autobuze noi sunt așteptate pentru următorii ani.
CONSTANȚA: Acest oraș nu beneficiază, astăzi, de transport electric. Astfel, se recomandă, pe lângă înnoirea flotei actuale, și suplimentarea parcului auto al RATC cu 67 de autobuze ecologice (electrice) de capacitate medie pentru preluarea rutelor de microbuze private până în 2020.
BRĂILA: În afară de modernizarea parcului de tramvaie cu vehicule noi, este necesară și achiziționarea unei flote de autobuze cu emisii zero sau cât mai reduse, autobuze electrice sau hibride.
GALAȚI: Sunt propuse proiecte care prevăd achiziționarea de 20 de tramvaie noi, 20 de troleibuze noi și 140 de autobuze ecologice până în 2020.
(Sursa: Asociația pentru Mobilitate Metropolitană și ETL Business Plus)