La mijlocul anilor ‘90, România nu figura pe harta imobiliară a Europei. Ca în poveşti, „fata săracă“ s-a transformat într-o „prinţesă“, curtată de o mulţime de investitori străini. Fiecare se manifestă conform culturii sale de business. Fata a apărut pe ringul afacerilor prin anii ‘95-’97, timidă, stângace şi prost îmbrăcată. Ce caută şi asta pe-aici? - s-au întrebat „prinţesele“ din Polonia, Ungaria sau Cehia
La mijlocul anilor ‘90, România nu figura pe harta imobiliară a Europei. Ca în poveşti, „fata săracă“ s-a transformat într-o „prinţesă“, curtată de o mulţime de investitori străini. Fiecare se manifestă conform culturii sale de business.
Fata a apărut pe ringul afacerilor prin anii ‘95-’97, timidă, stângace şi prost îmbrăcată. Ce caută şi asta pe-aici? – s-au întrebat „prinţesele“ din Polonia, Ungaria sau Cehia. Fata noastră a avut, totuşi, farmec (o fi umblat cu farmece?): în următorii ani, piaţa imobiliară (căci despre ea e vorba) a atras toată „floarea cea vestită“ a cavalerilor… de real-estate.
Austriecii au devenit printre cei mai apropiaţi… companioni, orientându-se, în general, spre investiţiile în sedii de birouri şi centre comerciale. Sumele alocate de investitorii austrieci se ridică până acum la peste trei miliarde de euro. Grupul Immoeast a alocat aproape o treime din resursele sale financiare pe anul 2007 numai pentru România. În general, investitorii austrieci sunt meticuloşi, sobri şi iau deciziile după calcule laborioase.
Investitorii israelieni au apărut pe piaţa noastră cam în aceeaşi perioadă cu austriecii, simţind oportunitatea unor randamente excepţionale. „Israelienii au o înclinaţie mare spre profit. Mai bine spus, vor să fie siguri, nu 100%, ci 150%, că nu vor pierde, şi pentru asta speculează orice moment din piaţă“, spune Simona Costache, general manager al agenţiei imobiliare Perfect Casa. De altfel, există situaţia unor imobile bine plasate, unde s-au oprit vânzările ca urmare a faptului că preţurile au crescut şi proprietarii au întârziat momentul vânzării. „Şi, pe bună dreptate, deja s-a obţinut profit numai din aceste amânări. Am avut spre vânzare un imobil cu doi proprietari, unul dintre aceştia fiind israelian. Primul a vândut apartamentele la începutul construcţiei, cu 1.500 de euro/mp, dar israelianul a aşteptat până după finalizare, vânzând cu 2.500 de euro/mp“, povesteşte Simona Costache. În ţară acţionează, în prezent, developeri extrem de solizi din Israel, precum Neocity şi GTC, cu investiţii anunţate de aproximativ trei miliarde de euro.
Turcii au năvălit (ca la Rovine) după 1989 şi, după afacerile cu bomboane şi biscuiţi, au atacat în forţă afacerile imobiliare. Şi-au făcut simţită prezenţa în toate segmentele, asumându-şi roluri diverse: developeri, antreprenori sau investitori, în funcţie de planurile de afaceri. Recent, a fost anunţată, în apropierea Bucureştiului, o investiţie de circa 700 de milioane de euro aparţinând unei firme cu capital turcesc. Cu alte cuvinte, dacă îi dai turcului un proiect viabil, nu te amână, nu te ocoleşte şi repede bate palma. Sunt foarte zgârciţi în a face publice parteneriatele pe care le încheie şi ştiu să se tocmească.
Don Juan de… imobiliara romena
Ibericii au apărut pe piaţa imobiliară din România în 2004. Până atunci, au fost foarte ocupaţi cu proiectele din propria lor ţară. După ce profiturile din Spania au început să scadă, investitorii au căutat noi destinaţii pentru afacerile lor. În numai doi ani, au debarcat pe Dâmboviţa cel puţin 20 de companii imobiliare din Spania. Hercesa, Fadesa, Stedesa, Gran Via sau Detea sunt doar câteva nume. Centrele comerciale şi, în special, rezidenţele sunt ţintele predilecte ale spaniolilor, iar investiţiile anunţate se apropie de cinci miliarde de euro. Spaniolii sunt foarte atenţi, caută (cu mare grijă) cele mai bune oportunităţi şi cele mai ridicate randamente. Au implementat la noi stilul iberic, caracterizat prin suprafeţe relativ mici ale unităţilor locative. Ambiţia lor declarată este să domine piaţa românească.
Investitorii greci sunt, la fel ca şi spaniolii, foarte atenţi, urmăresc sectoarele pieţei pentru a-şi direcţiona cât mai profitabil investiţiile. Se concentrează, în general, asupra proiectelor rezidenţiale. În ultimii doi ani, şi-au făcut simţită prezenţa fondurile britanice de investiţii. Sunt foarte buni observatori ai pieţei şi au în spate o experienţă bogată în a identifica oportunităţi. Ei au fost printre primii care au observat potenţialul pieţe imobiliare din provincie. „Practic, fiecare aduce o parte din experienţa sa în România, iar acest lucru nu poate fi decât pozitiv. Deşi ne privesc cu superioritate, odată ajunşi aici, jucătorii străini din piaţa imobiliară îşi schimbă părerea şi declară că vor rămâne pentru a investi în continuare“, comentează Ion Cătuţoiu, manager general al agenţiei imobiliare Real Time.
Pofta vine mâncând
«Deşi ne privesc cu superioritate, odată ajunşi aici, jucătorii străini din piaţa imobiliară îşi schimbă părerea şi declară că vor rămâne pentru a investi în continuare.»
Ion Cătuţoiu, manager general al agenţiei imobiliare Real Time
În general, britanicii sunt investitori de birou, iar experienţa lor e imensă, chiar dacă deocamdată în România sunt prezenţi mai mult cu fonduri speculative. Cea mai mare investiţie britanică este Colloseum Center din Chitila, un centru comercial cu o valoare de 450 milioane de euro.
Investitorii austrieci sunt reprezentaţi, în general, de fonduri de investiţii puternice precum Europolis sau Immoeast. De altfel, Immoeast a realizat până acum cea mai mare tranzacţie de pe piaţa românească, achiziţionând centrul comercial Pollus Center, cu 110 milioane de euro.
Axaţi în general pe dezvoltare, grecii au proiecte extrem de interesante. Developerul Technical Olympic Group, prezent pe piaţa autohtonă din 1998, realizează pe malul lacului Străuleşti un proiect rezidenţial de 100 milioane de euro, cu 545 de locuinţe.
Turcii acţionează pe toate fronturile. Investiţia companiei Opus Project&Development, în Ştefăneştii de Jos, va avea o valoare de circa 700 milioane de euro şi se va concretiza într-un proiect mixt rezidenţial şi comercial, denumit Cosmopolis, ce va acoperi o suprafaţă de un milion de metri pătraţi.
Poate cei mai importanţi ca experienţă mai ales în tehnica de construcţie sunt israelienii, reprezentaţi de multe firme axate în general pe dezvoltarea de proiecte. GTC România, developerul clădirilor America şi Europe House din Piaţa Victoriei, are în prezent alte proiecte ce valorează peste 500 milioane de euro.
Developerii spanioli sunt prezenţi în România în număr foarte mare. Unul dintre cei mai importanţi este Hercesa, care dezvoltă, în prezent, proiecte de circa 500 milioane de euro, dintre care poate fi amintită reabilitarea celebrului Hotel Cişmigiu.