Problema francilor elvețieni aruncați în piața din România și în toate țările cu început timid de capitalism este departe de a fi rezolvată. Deși au trecut 10 ani, deși pare ciclic faptul că la noi, toate lucrurile proaste țin 10 ani (vezi taxa de poluare menținută 10 ani ca mai apoi statul să o restituie și să distrugă 1% din PIB), totuși în cazul acestor credite, momentul anunțat ca de „final“ este cumva departe. 

În timp ce în lumea „civilizată“, un exemplu fiind Croația,  instanțele de judecată dau de pământ cu 8 bănci și îngheață cursul erga omnes pentru debitorii în franci elvețieni, în România, după ce în 2016 începuse un trend pozitiv de înghețare a cursului valutar dar și soluții absolut spectaculoase de înghețare a cursului valutar în cadrul contestației la executare (dosarul  3718/302/2016), instanțele au început să se „uite“ spre tot felul de seminarii organizate de reprezentanții băncilor, pentru a le arată  calea spre soluțiile drepte și astfel practica de înghețare a cursului valutar a luat o turnură diferită. Cu toate acestea, 2017 a fost anul cauzei 186/16 de la Curtea de Justiție, iar anul 2018 a venit cu mari noutăți prin ordonanța dată de către CJUE în cauza 119/2017.

Inexplicabil, deși în cauza 186/16 instanțele de judecată nu au considerat că ar trebui să aplice  în vreun fel o hotărâre europeană ce le era opozabilă, la începutul anului 2018 prin ordonanță, din cauza 119/2017, aceleași instanțe au început să aplice progresiv, hotărârea prin care analizau caracterul abuziv al clauzelor de risc valutar și astfel și soluțiile de înghețare a cursului valutar au început să se înmulțească. De ce să fii entuziasmat după ce citești deciziile de dată recentă? Pentru că CJUE, prin motivarea adusă înghețării cursului valutar, nu face referire la contracte în franci elvețieni sau euro, ci vorbește despre contractele în moneda străină, ori aici apare și  speranța  debitorilor cu contracte în euro și ei la rândurile lor loviți de aprecierea cursului valutar, de a îngheța sau măcar stăvili cumva poftă de creștere a monedei. Situația în România nu stă bine nici pentru cei cu credite Prima casă și nici pentru ceilalți. Executările silite în 2018 parcă sunt mai multe decât în anii trecuți și asta înseamnă de fapt o creștere masivă a creditelor neperformante. Eu aș zice mai bine că banca este neperformantă, fiindcă a permis un asemenea sistem de înșelare a debitorilor.

 

Când te mai întrebi cu cine faci banking, gândește-te de mai multe ori, fiindcă noțiunea de banking a multora este de fapt banca din stradă pe care ajungi fiindcă banca aceea atent supravegheată te-a ruinat, iar sistemul în sine nu a oferit nicio protecție efectivă pentru a te ține în casă pentru care ai muncit. În fine, lipsa de concordanță între legi este masivă, dacă Fiscul nu are voie să-ți vândă și ultimul colț de casă și este obligat să te lasă să ai un loc măcar unde să supraviețuiești, băncile, antreprenorii aceștia privați, atât de protejați în România, îți pot vinde tot. Decizia dată în Croația de înghețare a cursului valutar, ar trebui, cel puțin în raport de decizia CJUE, să aibă un impact major asupra litigiilor aflate pe rol sau asupra celor ce se vor lansa și să asistăm la o creștere a blocării cursului valutar atât în contractele în franci elvețieni dar și în euro. (O altă decizie de înghețare a euro este 793/211/2016). Debitorul ce este în pragul ruinei din cauza acestor mecanisme de curs valutar a fost atras într-o capcană, însă instanțelor naționale le revenea și le revine datoria de a verifica dacă într-adevăr, ei, împrumutații, au primit instrucțiuni de folosire a creditelor atunci când au fost acordate.

Acest articol a fost publicat în numărul 30 al revistei Capital, disponibil la chioşcuri în săptămâna 30 iulie – 5 august 2018