Referindu-se la "rusinea lui Kohl", publicatia The Economist scria recent ca nici un politician nu poate fi imun la tentatiile si trufia data de detinerea puterii. Puterea are tendinta sa corupa, iar puterea absoluta corupe deplin. Faptul ca, dupa 16 ani in fotoliul de cancelar al Germaniei si dupa 25 de ani la carma Uniunii Crestin-Democrate (CDU), Helmut Kohl face acum obiectul unor foarte serioase cercetari, vine sa confirme aceasta teorie. Nimeni nu va contesta vreodata rolul jucat de Kohl i
Referindu-se la „rusinea lui Kohl”, publicatia The Economist scria recent ca nici un politician nu poate fi imun la tentatiile si trufia data de detinerea puterii. Puterea are tendinta sa corupa, iar puterea absoluta corupe deplin. Faptul ca, dupa 16 ani in fotoliul de cancelar al Germaniei si dupa 25 de ani la carma Uniunii Crestin-Democrate (CDU), Helmut Kohl face acum obiectul unor foarte serioase cercetari, vine sa confirme aceasta teorie. Nimeni nu va contesta vreodata rolul jucat de Kohl in refacerea Germaniei, in desfiintarea Cortinei de Fier si in democratizarea teritoriilor „rosii” de pe harta Europei. Dar, in acelasi timp, nimeni nu se indoieste de faptul ca, o data dovedit vinovat, acelasi Kohl va trebui sa raspunda in fata legilor pe care, in buna parte, le-a promovat anterior. De unde a inceput scandalul?
Potrivit mai multor afirmatii difuzate de presa germana, in conturile ilegale ale crestin-democratilor au intrat peste 11 milioane de marci. Insusi secretarul general al CDU, Angela Merkel, preciza intr-un interviu acordat la ZDF ca ar putea fi vorba chiar de o suma intre 15 si 20 milioane marci, pentru o mare parte din bani neputand fi justificata provenienta. Acuzatia ca CDU a utilizat sume din surse nelegale pentru a finanta campaniile electorale ale liderului Kohl il atinge direct pe fostul cancelar.
Germanii vor sa afle cine a dat banii
Kohl s-a aratat dispus sa raspunda intrebarilor unei comisii speciale de control, dar in acelasi timp a preferat sa renunte la presedintia de onoare a partidului pe care l-a condus timp de 25 de ani, decat sa divulge numele celor care, in spatele unor afaceri de milioane de marci, au pompat importante fonduri in conturi secrete ale Uniunii Crestin Democrate. Unii invoca aici „cuvantul de onoare” al marelui politician. Altii, tocmai teama acestuia de a nu se compromite definitiv, aruncand in cusca cu lei pe cei ce l-au ridicat – prin bogate contributii financiare – in scaunul puterii absolute. O dezvaluire publica a numelor sponsorilor sai ar duce cu siguranta la o noua reactie in lant. Si asta dupa ce Germania a asistat deja la un sir intreg de acuzatii, cercetari, demisii si sinucideri. Cu sufletul la gura, Germania asteapta inca un raspuns.